Memorandumul SUA-Iran mută decizia despre redeschiderea Strâmtorii Hormuz în afara Europei - misiunea maritimă europeană discutată la G7 își pierde urgența, dar riscurile pentru transport și asigurări rămân

Memorandumul provizoriu SUA–Iran a mutat centrul de greutate al crizei din Strâmtoarea Hormuz și a redus, cel puțin temporar, șansele unei misiuni maritime europene , cu efect direct asupra modului în care Europa își poate proteja interesele energetice și de transport într-un punct-cheie pentru comerțul global, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Acordul, prezentat de Washington drept un cadru pentru încetarea ostilităților și redeschiderea strâmtorii, a transformat summitul G7 de la Évian dintr-un test de coordonare occidentală într-o scenă pentru o inițiativă diplomatică în principal americană. Înainte și în timpul reuniunii, lideri europeni discutaseră despre o posibilă implicare navală – de la deminare la escortarea navelor și sprijin pentru „libertatea de navigație” –, pe fondul riscurilor economice: prețuri la petrol, costuri de transport, prime de asigurare și inflație. De ce contează: redeschiderea „pe hârtie” nu e suficientă pentru piață Analiza ridică problema centrală rămasă nerezolvată: dacă Strâmtoarea Hormuz poate fi redeschisă „sigur și durabil” într-un mod acceptabil pentru operatorii comerciali, asigurători, statele din Golf și guvernele europene. Chiar dacă un anunț diplomatic reduce tensiunea, companiile de shipping și asigurătorii se uită la indicatori concreți: trafic real, risc rezidual de mine, comportamentul unităților navale iraniene, existența escortelor și apariția unor amenințări noi. Un consilier al Departamentului de Stat al SUA, prezentat doar cu prenumele Willian, susține că „situația este în mare parte rezolvată” și că o pistă europeană de tip misiune maritimă a fost depășită de evenimente. El argumentează că minele au fost doar o parte a problemei, iar miza ar fi capacitatea Iranului de a impune restricții prin mijloace navale, în special prin activele Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). De la deminare la „mediu permisiv”: ce ar presupune o misiune europeană Connor McLemore, analist de cercetare operațională și membru al ProbabilityManagement.org, spune că o eventuală operațiune ar depinde, înainte de orice, de un „mediu permisiv” de securitate – adică încetarea ostilităților și condiții care să permită desfășurarea în siguranță. În practică, cooperarea guvernelor relevante ar face intervenția „mai sigură, mai rapidă și mai puțin controversată politic”. În scenariul descris, o misiune europeană ar tinde să înceapă cu verificarea și cartografierea unor culoare de tranzit sigure, nu cu „curățarea” integrală a strâmtorii. Sunt menționate capabilități europene în domeniul contramăsurilor împotriva minelor (Franța, Regatul Unit, Belgia, Olanda), dar și faptul că astfel de operațiuni sunt lente și cer resurse specializate: nave specializate de vânătoare/distrugere a minelor și sisteme fără echipaj (subacvatice și de suprafață); sonare, vehicule operate de la distanță și echipe de neutralizare a munițiilor explozive; sprijin de comandă-control și logistică, plus protecție/escortă, deoarece aceste nave sunt lente și vulnerabile. McLemore subliniază că deminarea nu elimină complet riscul, ci îl reduce până la un nivel considerat acceptabil de guverne și actori comerciali, iar condițiile locale (adâncime, curenți, trafic intens, „clutter” pe fundul mării și riscul reluării atacurilor) pot complica detectarea. Europa, între costul inacțiunii și riscul de a intra târziu Consilierul american este tranșant în privința Europei, afirmând că „a stat pe margine” și că o operațiune de deminare lansată după încetarea focului ar fi „stânjenitoare diplomatic” și „inutilă operațional”. Analiza notează însă că această evaluare minimizează expunerea economică europeană: pentru capitalele europene, Hormuz nu este doar o chestiune militară, ci una de energie, inflație, transport și ordine juridică maritimă. În același timp, memorandumul SUA–Iran este descris ca incomplet și fragil. Președintele SUA, Donald Trump, îl prezintă în termeni puternici, dar avertizează că acțiunea militară ar putea fi reluată dacă Iranul nu respectă înțelegerea. Willian indică și incertitudini de calendar privind redeschiderea completă, sugerând că așteptarea unei deschideri „100% până vineri” este improbabilă. În concluzie, acordul a redus urgența unei misiuni navale europene, dar nu a eliminat incertitudinea comercială și de securitate. Pentru Europa, miza imediată se mută spre verificarea faptului că redeschiderea este efectivă și credibilă pentru piață și că accesul prin Hormuz nu devine un „privilegiu negociat”, ci rămâne un principiu al navigației internaționale. [...]