MAE declasifică peste 5.000 de dosare diplomatice din primii ani ai tranziției - documentele vizează alegerile din mai 1990, mineriadele și corespondența cu URSS

MAE începe să scoată din zona „secret de serviciu” mii de dosare diplomatice din 1990–1992, un pas cu impact direct asupra transparenței instituționale și a accesului public la documente despre momente-cheie ale tranziției , potrivit news.ro . Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, spune că declasificarea ar trebui să permită României „să se poată uita direct” la acea perioadă și la „lecțiile” ei. Într-o intervenție la Euronews România, Țoiu a legat demersul și de solicitările venite din partea supraviețuitorilor Mineriadei, care, potrivit ministrului, au transmis că accesul la telegramele și documentele din acea perioadă este „un drept” și că așteaptă consultarea lor. Ce se declasifică și ce teme acoperă Săptămâna trecută, MAE a anunțat declasificarea a peste 5.000 de dosare diplomatice din primii ani ai tranziției. Conform informațiilor prezentate, setul de documente vizează inclusiv: alegerile din mai 1990 ; mineriadele; vizita Regelui Mihai; corespondența cu URSS. Printre exemplele de dosare menționate se numără: „Reacţii în URSS faţă de Revoluţia din 22 decembrie 1989”, „ Reunificarea Germaniei (1990) ”, „Relaţii bilaterale în legătură cu ex-regele Mihai” și „Tratat de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie cu URSS”. De ce contează: schimbarea regimului de acces și pașii următori Ministrul afirmă că documentele „nu mai au încadrarea de secret de stat de peste un deceniu”, dar au rămas inaccesibile publicului fiind tratate drept „secrete de serviciu”. MAE susține că va schimba această practică „an cu an” și că procesul va continua, inclusiv prin pași viitori de digitalizare și publicare. „Aceste documente nu mai au încadrarea de secret de stat de peste un deceniu. Au fost ţinute, totuşi, departe de public ca secrete de serviciu. Schimbăm asta an cu an şi vom continua procesul, inclusiv cu paşi viitori de digitalizare şi publicare. O democraţie matură nu se teme de propria istorie. O publică spre consultare cetăţenilor şi o studiază.” [...]