Cambridge Atomworks începe testele fizice pentru microreactorul nuclear transportabil ODIN - verifică răcirea cu aer și comportamentul sărurilor topite în bancuri de probe non-nucleare

Microreactorul nuclear ODIN intră în testări fizice și ale agentului de răcire , un pas operațional important pentru validarea siguranței pasive și a materialelor înainte de orice etapă de control „în regim” al instalației, potrivit Interesting Engineering . Inginerii Cambridge Atomworks au început testele experimentale la un nou amplasament din Granta Park (Cambridge), unde vor construi standuri mari de încercare nenucleare și vor analiza sistemele inginerești primare ale reactorului. ODIN este proiectat să rămână compact și transportabil printr-o arhitectură care folosește sare topită ca agent de răcire (în locul apei sub presiune) și printr-un aranjament „co-localizat” al combustibilului nuclear și al moderatorului de neutroni în aceeași unitate fizică. Compania susține că utilizarea sării lichide permite absorbția unor cantități mari de energie termică la presiuni de operare mai mici, reducând nevoia de structuri grele de izolare asociate conceptelor clasice pe bază de apă. „Fidelitatea ridicată cerută în calificarea de siguranță a vaselor sub presiune în conceptele mai convenționale de reactoare pe bază de apă este o preocupare majoră de siguranță și cost”, a explicat Cambridge Atomworks. De ce contează: validarea siguranței pasive și a amplasării în zone fără apă Un element central al conceptului este răcirea finală cu aer ambiental, folosit ca „rezervor” de disipare a căldurii (heat sink), în locul unor volume mari de apă. În practică, asta ar permite amplasarea în regiuni izolate sau aride, fără dependență de un râu sau lac pentru răcire, ceea ce schimbă constrângerile operaționale pentru astfel de instalații. În scenariul unei opriri a alimentării, sursa arată că circulația naturală (convecția) ar continua să miște sarea topită prin circuitele interne, iar sistemul auxiliar de răcire cu aer se bazează pe circulația naturală a aerului pentru a evacua căldura reziduală de la pereții vasului. Ce se testează acum la Granta Park Echipa folosește laboratoarele chimice și spațiul „high-bay” pentru a testa, în regim nenuclear, proprietățile agentului de răcire și comportamentul termic al sistemului. Concret, sunt menționate: caracterizarea proprietăților termice și chimice ale sării, cu un sistem STA-MS (analize simultane de termogravimetrie, flux de căldură și spectrometrie de masă); standuri fizice pentru a studia mișcarea fluidului și disiparea căldurii în condiții realiste; un prototip de stand de răcire cu aer pentru testarea sistemelor de siguranță pasivă; un stand de coroziune care urmează să fie adăugat, pentru a testa în timp aliaje candidate în contact cu fluide fierbinți. Datele din aceste teste sunt folosite ca bază de comparație pentru verificarea acurateței modelelor digitale (simulări pe calculator), iar testele de coroziune ar urma să sprijine selecția materialelor pentru vasul reactorului înainte de testarea sistemelor de control operațional. „Ne va oferi spațiul și înălțimea necesare pentru a construi standurile demonstratoare, iar facilitatea de chimie ne va da platforma analitică pentru a investiga procesele chimice inerente sistemului nostru de reactor, ceea ce va accelera finalizarea designului ODIN”, a declarat Ian Farnan, CEO Cambridge Atomworks. În context, Interesting Engineering notează că abordarea se bazează pe un concept de combustibil dezvoltat inițial de General Atomics în anii 1950, în cadrul inițiativei „ Atoms for Peace ”, ulterior utilizat în reactoare de cercetare din peste 30 de țări. Materialul nu oferă un calendar pentru următoarele etape sau pentru o eventuală demonstrație nucleară, dincolo de faptul că testările nenucleare sunt în curs și urmează extinderea lor cu standul de coroziune. [...]