Reglementările din Germania obligă schimbarea rezervoarelor la mașinile pe hidrogen după 15 ani - costuri estimate la circa 34.000 de euro, peste nivelul bateriilor la electrice

Obligația de a schimba rezervoarele la 15 ani poate transforma mașinile pe hidrogen în „daună totală” economică , din cauza unui cost de zeci de mii de euro impus de reglementări, potrivit unei analize publicate de PiataAuto . Miza nu e tehnologia în sine, ci faptul că o cerință legală legată de durata de viață a rezervoarelor poate face nerentabilă păstrarea în exploatare a acestor vehicule după un anumit prag. Regula pleacă de la materialul din care sunt construite rezervoarele de hidrogen: CFRP (plastic ranforsat cu fibră de carbon), ales pentru că rezistă la presiuni de 700 bari și rămâne ușor. Conform reglementărilor invocate în analiză, în timp, materialul își poate pierde proprietățile de etanșare, existând riscul ca moleculele de hidrogen să difuzeze prin pereții rezervorului. De aici rezultă o durată de viață „garantată” de 15 ani, chiar dacă, teoretic, materialul ar putea rezista mai mult. Costul care schimbă ecuația economică Consecința practică este o obligație „de facto” de înlocuire completă a rezervoarelor la împlinirea celor 15 ani, indiferent de starea lor. Iar costurile sunt ridicate: analiza menționează aproximativ 10.000 euro (aprox. 50.000 lei) pentru un rezervor, iar o mașină cu hidrogen are, de regulă, 2-3 rezervoare. În scenariul descris, doar piesele pot urca la circa 30.000 euro (aprox. 150.000 lei), la care se adaugă aproximativ 4.000 euro (aprox. 20.000 lei) manopera, rezultând o factură totală de circa 34.000 euro (aprox. 170.000 lei). Publicația notează că suma ajunge la „de 2-3 ori mai mult” decât costul unor baterii pentru mașini electrice. Ce au găsit service-urile pentru modelele populare Jurnaliștii germani de la AMS (Auto Motor und Sport) au cerut estimări de preț și durată a lucrărilor pentru mai multe modele, iar concluziile sunt prezentate în analiză, cu diferențe între producători și generații: Toyota : a confirmat înlocuirea rezervoarelor la 15 ani. Pentru Mirai, generația 2014–2020 are două rezervoare (60 și 62,4 litri), iar generația următoare are trei (64,9, 52 și 25,3 litri). Pentru schimbarea celor trei rezervoare, Toyota ar estima 3 zile de muncă , cu manoperă de 4.000 euro și rezervoare de circa 30.000 euro . Hyundai : modelele iX35 Fuel Cell și Nexo (prima generație) ar intra sub reglementări mai vechi, care permit înlocuirea la 20 de ani ; generația următoare Nexo intră sub regula de 15 ani . Costurile sunt descrise ca fiind „foarte similare”. Mercedes : pentru GLC F-Cell , producătorul ar fi livrat exemplarele doar în leasing și le-ar fi preluat ulterior, apoi dezmembrat, ceea ce face discuția despre înlocuirea rezervoarelor irelevantă în practică, în cazul acestui model. Honda : pentru Clarity Fuel Cell , care nu a fost vândut oficial în multe țări europene, răspunsul citat este că, în țările unde modelul nu a fost comercializat oficial, nu se pot face înlocuiri de rezervoare ; la atingerea vârstei, mașina ar trebui casată , indiferent de rulaj și stare. BMW : ar fi indicat că viitorul iX5 hidrogen nu ar avea aceeași problemă, deoarece folosește un sistem de rezervoare dintr-un material diferit, certificat pentru 25 de ani . De ce nu e tratat ca la CNG Analiza compară situația cu unele mașini pe gaz natural comprimat (CNG), care pot folosi rezervoare similare din CFRP, dar unde la expirarea duratei de viață nu ar exista obligația de înlocuire, ci testare sub presiune . Diferența ar veni din dimensiunea moleculelor (metanul are molecule mai mari) și din faptul că, pentru hidrogen, nu ar exista proceduri sigure de testare în condiții de service, iar moleculele de hidrogen, fiind foarte mici, pot trece mai ușor prin material. Efectul în piață: casare forțată și semne de întrebare asupra „beneficiului ecologic” Concluzia economică a jurnaliștilor germani, redată de PiataAuto, este că o astfel de obligație face ca multe mașini pe hidrogen să devină, practic, „bune de casare” la 15 ani, pentru că puțini proprietari ar plăti circa 35.000 euro (aprox. 175.000 lei) pentru o mașină veche, care poate să nu mai valoreze atât. În acest context, o mașină fabricată în 2011 ar trebui, în 2026, casată conform acestor reguli. Pe lângă rezervoare, analiza adaugă o a doua vulnerabilitate: instalația cu pile de combustie (celulele electrochimice care produc electricitate din hidrogen) are, la rândul ei, o durată de viață limitată, menționată de producători la 5.000–8.000 ore . La o viteză medie de 40 km/h, asta ar însemna aproximativ 200.000–320.000 km , cu mențiunea că, în unele cazuri, sistemul ar putea ceda chiar înaintea rezervoarelor. Ca exemplu de costuri de reparație, PiataAuto reamintește cazul unui proprietar german, Till Westberg , cu un Hyundai iX35 Fuel Cell (fabricat în 2015), la care instalația cu pile de combustie s-a defectat după 83.600 km, iar factura de înlocuire primită de la service a fost de 103.764,17 euro (aprox. 520.000 lei), Hyundai motivând prețul prin ieșirea din producție a modelului și confirmând atunci o durată de viață de 5.000 ore pentru instalație. [...]