Manuela Schwesig cere Germaniei să se opună plafonării plăților directe în PAC 2028–2034 - propunerea PE prevede redistribuire obligatorie de 15% către ferme mici și mijlocii

Dezbaterea despre plafonarea și redistribuirea subvențiilor în viitoarea PAC 2028–2034 poate reduce sprijinul pentru fermele mari , iar miza nu este doar germană: același tip de schimbare ar putea redesena distribuția plăților directe și în România, potrivit Agronet . În centrul discuției se află modul în care, după 2027, Uniunea Europeană ar putea introduce plafoane sau reduceri progresive (degresivitate) ale plăților directe, respectiv mecanisme de redistribuire către fermele mici și mijlocii. În estul Germaniei, unde există numeroase exploatații mari, impactul ar fi mai puternic, avertizează Manuela Schwesig , ministru-președinte al landului Mecklenburg-Vorpommern, într-un interviu pentru Bauernzeitung . De ce estul Germaniei este mai expus Schwesig leagă dimensiunea mare a multor exploatații din est de moștenirea fostelor cooperative agricole din RDG (LPG). Chiar dacă după reunificare s-au schimbat structurile juridice și proprietatea, multe ferme au rămas cu suprafețe întinse, ceea ce le face vulnerabile la orice formulă care taie sprijinul odată cu creșterea dimensiunii. În acest context, ea susține că viitoarea Politică Agricolă Comună nu ar trebui să introducă mecanisme care să reducă automat sprijinul pentru exploatațiile mari și afirmă că landurile est-germane și organizațiile agricole fac presiuni asupra guvernului federal pentru a se opune plafonării și degresivității. Reglementările finale nu sunt însă stabilite. Parlamentul European: 15% redistribuire obligatorie Pe masa negocierilor europene există și o direcție explicită de redistribuire. Analiza citată de Agronet arată că, în proiectul privind PAC 2028–2034, raportorul Parlamentului European, Norbert Lins, propune ca 15% din fondurile pentru plăți directe să fie rezervate obligatoriu redistribuirii către exploatațiile mici și mijlocii . Mecanismul ar funcționa prin transferarea unei părți din sprijin către „primele hectare” ale fermelor mai mici, în timp ce statele membre ar urma să stabilească detaliile de aplicare (cuantum pe hectar, tranșe de suprafață, număr maxim de hectare eligibile). Propunerea este în negociere și nu reprezintă forma finală. Germania, între presiunea de a tăia bugetul UE și apărarea plăților Disputa nu este doar tehnică, ci și politică. În timp ce Schwesig cere intervenție la nivel federal pentru menținerea finanțării agriculturii și împotriva plafonării/degresivității, la nivelul guvernului federal există presiune pentru reducerea viitorului buget al UE, inclusiv economii în agricultură, în cadrul negocierilor pentru Cadrul Financiar Multianual 2028–2034. Rezultatul: Germania nu are o poziție unitară, iar tensiunea dintre reducerea cheltuielilor europene și protejarea plăților agricole se vede deja în negocierile despre PAC. De ce contează pentru România: aceeași fractură între ferme mici și mari Pentru România, relevanța este directă: structura agriculturii include atât un număr foarte mare de exploatații mici, cât și un segment important de ferme comerciale care lucrează sute sau mii de hectare. Orice schimbare a regulilor de distribuire a plăților directe poate modifica raportul dintre aceste două categorii după 2027. Agronet indică trei elemente pe care fermierii români ar trebui să le urmărească separat în negocierile PAC 2028–2034: dimensiunea totală a bugetului agricol european; regulile privind plafonarea, degresivitatea și plata redistributivă; modul în care România va aplica aceste reguli prin propriul plan național. Deocamdată, nici cuantumul plăților după 2027, nici forma finală a mecanismelor de redistribuire nu sunt stabilite. Dar disputa din Germania arată că plafonarea, degresivitatea și redistribuirea au devenit teme centrale, cu potențial de a schimba semnificativ cine câștigă și cine pierde din subvențiile europene în următorul ciclu PAC. [...]