Statele Unite își retrag trupele din Irak până la finalul lui septembrie 2026 - regiunea autonomă Kurdistan rămâne mai vulnerabilă la atacuri cu drone și rachete atribuite Iranului

Retragerea forțelor americane din Irak până la finalul lui septembrie 2026 riscă să lase regiunea autonomă Kurdistan fără un „scut” militar într-un moment în care Iranul a intensificat atacurile cu rachete și drone , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Regiunea kurdă din nordul Irakului, cu capitala la Erbil, a beneficiat de autonomie încă din anii ’90 și a fost sprijinită de SUA, inclusiv după 2003, când autonomia a fost consacrată în Constituția irakiană. În prezent, însă, plecarea militarilor americani din Irak include și retragerea din Kurdistan, unde SUA erau desfășurate la Erbil și într-o a doua locație. Americanii vor rămâne prin consulatul mare din Erbil, dar analiza notează că autoritățile regionale privesc cu îngrijorare ce urmează. Presiune de securitate: peste 1.000 de atacuri cu rachete și drone În contextul loviturilor SUA și Israelului asupra Iranului, Teheranul ar fi declanșat atacuri asupra regiunii Kurdistan, depășind pragul de 1.000 de atacuri cu rachete și drone, conform analizei. Țintele principale ar fi fost grupuri kurde disidente aflate în Kurdistanul irakian, formate din kurzi care au fugit din Iran în ultimele decenii. Sunt menționate mai multe organizații, între care Partidul Democrat al Kurdistanului Iranian, Komala, PJAK, Xhabat și Kurdistan Freedom Party (PAK). PAK este prezentat ca având un rol în lupta împotriva ISIS alături de peshmerga (forțele kurde) și ca fiind interesat acum să se implice împotriva regimului iranian. Lecția referendumului din 2017: izolarea politică poate reveni Analiza reamintește referendumul pentru independență din 25 septembrie 2017, când aproximativ 2,8 milioane de persoane au votat, iar peste 92% s-au pronunțat pentru independență. După acel moment, Bagdadul a sancționat regiunea, inclusiv prin încercări de închidere a aeroporturilor din Erbil și Sulimaniyeh și prin presiune militară în zona Kirkuk, oraș cu o prezență kurdă importantă. În acel episod, Turcia și Iranul au sprijinit Bagdadul, iar regiunea a rămas izolată. Analiza susține că atacurile și presiunile de atunci au fost coordonate inclusiv de Qasem Soleimani , comandantul Forței Quds din cadrul IRGC, împreună cu lideri ai unor miliții șiite. Ce se schimbă acum: Bagdadul își consolidează controlul în zone-cheie În prezent, relațiile dintre Erbil și Bagdad par „mult mai bune”, însă analiza indică o tendință care reduce spațiul de manevră al guvernului regional kurd (KRG): Irakul își consolidează controlul în alte zone, inclusiv printr-un acord cu gruparea armată yazidită YBS pentru depunerea armelor și printr-un acord cu Turcia privind preluarea bazei turcești Bashiqa, care ar urma să devină un obiectiv federal irakian. Consecința operațională pentru KRG, potrivit analizei, este creșterea influenței Bagdadului în Nineveh Plains și Sinjar, zone care se învecinează cu regiunea Kurdistan și pe care KRG le-a considerat în trecut „disputate”. În acest context, KRG ar fi puțin probabil să mai aibă un rol semnificativ în Sinjar sau Kirkuk. Miza imediată: apărare antidrone și finanțarea peshmerga Îngrijorarea centrală pentru KRG, atribuită premierului Masrour Barzani, este că regiunea ar putea deveni mai vulnerabilă la atacuri, în special cu drone și rachete. Analiza notează și riscul ca nu doar trupele SUA să plece, ci și finanțarea americană pentru peshmerga să se reducă sau să se oprească. În paralel, peshmerga au fost presați să se reformeze și să se unifice, iar KRG afirmă că a început acest proces, potrivit aceleiași surse. Calendarul retragerii: Washingtonul reconfirmă termenul-limită Publicația citează o relatare a Rudaw din Erbil, potrivit căreia un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a reafirmat că Washingtonul rămâne angajat să își retragă forțele militare din Irak până la termenul stabilit și că SUA urmează „calendarul de tranziție stabilit de comun acord” pentru încheierea operațiunilor militare ale coaliției în Irak. În lipsa unor detalii suplimentare despre aranjamentele de securitate post-retragere, analiza conturează un risc major pentru regiunea kurdă: diminuarea prezenței militare americane exact când amenințarea cu atacuri dinspre Iran și din partea milițiilor susținute de Teheran rămâne ridicată. [...]