Nominalizatul pentru conducerea Forțelor Spațiale SUA cere ca armele din spațiu să fie deținute de stat, nu închiriate de la companii - NDAA blochează „privateerii” și împinge bugetul spre control militar direct

Viitorul șef al Forțelor Spațiale SUA vrea să blocheze „închirierea” armelor din spațiu către privați , într-un semnal cu impact direct asupra modului în care companiile ar putea participa la programe militare în următorii ani, potrivit Ars Technica . Într-o audiere de nominalizare în Senat, lt. gen. Doug Schiess , propus pentru funcția de Chief of Space Operations (șeful Forțelor Spațiale), a susținut că există zone unde „leasingul” (închirierea) de capabilități comerciale are sens – precum comunicațiile prin satelit sau „space domain awareness” (monitorizarea și înțelegerea situației operaționale din spațiu) – dar a tras o linie fermă când vine vorba de sisteme cu rol de armă. Mesajul: dacă o capabilitate poate lovi sau distruge echipamente și poate pune oameni în pericol, ea trebuie să fie deținută și controlată integral de Forțele Spațiale. Ce se schimbă pentru companiile din industria spațială Discuția nu e una teoretică. În ultimii ani, granița dintre infrastructura comercială și cea militară s-a estompat, iar sateliții privați sunt deja integrați în exerciții militare americane, inclusiv pentru manevre „ofensive” și „defensive” în orbita joasă. În acest context, întrebarea devine cine are voie să opereze – și în ce regim – capabilități care pot fi folosite ca arme. Poziția exprimată de Schiess indică o direcție de politică publică: contractarea serviciilor comerciale rămâne acceptabilă pentru funcții de sprijin, însă „privatizarea” efectivă a armelor din spațiu (prin modele de tip abonament sau închiriere) este tratată ca un risc de control și responsabilitate. Baza de reglementare: NDAA și „nu închiriem F-15” Contextul imediat este o prevedere din National Defense Authorization Act (NDAA) de anul trecut, care a introdus o interdicție pentru Pentagon de a pune în teren o capacitate de interceptare antirachetă „privatizată” sau pe bază de abonament. Dacă un astfel de sistem va fi dezvoltat, el trebuie să fie deținut și operat de armata SUA, nu de actori privați. În audiere, senatorul Jack Reed (democrat, Rhode Island), liderul democraților din Comisia pentru Forțele Armate, a comparat explicit situația cu echipamentele militare clasice: „Nu închiriem puști M4. Nu închiriem F-15.” Schiess a fost de acord cu această logică pentru sistemele care ar putea produce efecte distructive, indicând că acestea trebuie „complet deținute” și „controlate” de Space Force. Miza financiară: bugetul Space Force crește accelerat Discuția despre controlul asupra armelor din spațiu vine într-un moment de expansiune bugetară. Administrația Trump a cerut 71,1 miliarde de dolari (aprox. 325 miliarde lei) pentru Forțele Spațiale în anul fiscal 2027, ceea ce ar însemna o creștere de aproape 80% față de bugetul total din 2026, de aproximativ 40 miliarde de dolari (aprox. 184 miliarde lei). Potrivit articolului, legislatorii par pregătiți să aprobe un buget între 50 și 60 miliarde de dolari (aprox. 230–276 miliarde lei). Pentru industrie, această dinamică sugerează oportunități mari de contractare, dar și o delimitare mai strictă a zonelor unde modelul „serviciu comercial” poate fi folosit fără a transfera controlul asupra unor capabilități cu rol de armă. De ce apare acum tema „privateerilor” în spațiu Ars Technica plasează dezbaterea într-un cadru mai larg: în istoria SUA, „privateering” (folosirea navelor private autorizate de stat prin „letters of marque and reprisal”) a existat, iar Constituția permite în mod explicit astfel de instrumente. În prezent însă, privateering-ul este interzis de dreptul internațional, iar SUA nu a mai folosit această practică din Războiul din 1812. Totuși, ideea revine periodic în dezbaterea politică – inclusiv prin inițiative legislative recente pentru utilizarea „letters of marque” în alte domenii, cum ar fi războiul cibernetic. În spațiu, unde activele comerciale pot deveni ținte militare, întrebarea „cine are dreptul să atace” capătă o încărcătură practică, nu doar istorică. În linia trasată de viitorul șef al Forțelor Spațiale, răspunsul pentru armele din spațiu tinde să fie unul restrictiv: nu prin „pirați” autorizați sau sisteme închiriate, ci prin proprietate și comandă militară directă. [...]