Studiu PLOS ONE: papagalii captivi par să folosească nume pentru a identifica indivizi - analiză pe peste 880 de înregistrări din proiectul ManyParrots

Un studiu pe peste 880 de papagali în captivitate sugerează că unele păsări folosesc nume pentru a identifica indivizi , nu doar pentru a imita sunete, potrivit Science Daily . Rezultatul contează mai ales pentru cercetarea cogniției animale: dacă „numele” sunt folosite funcțional, atunci comunicarea socială la papagali poate fi mai structurată decât se credea, cu implicații pentru modul în care sunt evaluate învățarea și intenția din spatele vocalizărilor. În loc să înregistreze papagali sălbatici în habitate tropicale, echipa condusă de Lauryn Benedict (profesor de biologie la University of Northern Colorado) a analizat păsări care trăiesc alături de oameni și aud frecvent cuvinte, inclusiv nume. Studiul a fost realizat împreună cu Christine Dahlin (University of Pittsburgh at Johnstown) și cercetători din Austria, iar concluziile au fost publicate în revista PLOS ONE . Ce au analizat cercetătorii și ce au găsit Datele au venit din proiectul ManyParrots , o rețea colaborativă care colectează chestionare și înregistrări audio despre învățare, cogniție și comportament vocal la papagali. Cercetătorii au analizat informații din chestionare pentru peste 889 de papagali și au folosit, unde a fost posibil, detalii suplimentare oferite de participanți pentru a înțelege contextul în care păsările rosteau nume. Din materialul colectat: aproape jumătate dintre participanți au trimis exemple în care papagalii spuneau nume; dintre cele 413 înregistrări care includeau folosirea de nume, 88 păreau să arate utilizarea numelor ca „etichete” pentru anumite persoane sau animale; echipa spune că există dovezi puternice că unii papagali nu aplicau nume unor categorii largi (de tipul „oameni”), ci le asociau cu un individ anume. De ce nu e doar „mimică” și unde sunt limitele Înregistrările indică și utilizări care nu seamănă cu felul în care oamenii folosesc numele. Un exemplu menționat este că unele păsări își repetau propriul nume pentru a atrage atenția, ceea ce sugerează o adaptare a „numelor” la scopuri sociale diferite, în funcție de situație. În același timp, autorii avertizează că nu se poate trage o concluzie directă că aceste semnale sunt echivalente cu numele umane, pentru că semnalele animale pot fi foarte diferite și intenția din spatele lor nu este pe deplin înțeleasă. Christine Dahlin punctează explicit această limitare: „Nu putem concluziona că sunt analoge numelor umane, atât pentru că semnalele animalelor sunt adesea atât de diferite, cât și pentru că nu înțelegem intenția completă din spatele semnalelor.” Studiul mai arată că diferențele dintre specii și chiar dintre indivizi ridică întrebări deschise despre când, cum și de ce animalele folosesc vocalizări pentru a identifica sau a se referi la alți indivizi „pe nume”. Cercetarea a fost finanțată parțial de Vienna Science and Technology Fund (WWTF), proiectul ANIML (LS23-014), iar finanțatorii nu au avut rol în designul studiului, colectarea și analiza datelor, decizia de publicare sau pregătirea manuscrisului. [...]