Federația Internațională Ecvestră permite caii clonați în competiții - tehnologia se extinde, cu costuri de circa 40.000 de dolari per clonă și dezbateri despre diversitatea genetică

Clonarea cailor de elită începe să influențeze direct competițiile și piața ecvestră , pe măsură ce tot mai multe exemplare clonate și descendenții lor ajung în concursuri de top, cu efecte atât asupra valorii comerciale a cailor, cât și asupra regulilor jocului, potrivit Adevărul . Tehnologia, prezentată ca o trecere de la selecția tradițională a liniilor genetice la „reproducerea” unor campioni, a depășit faza de curiozitate științifică și a intrat în zona de performanță. Publicația notează, citând The Wall Street Journal, că specialiștii discută dacă clonarea va deveni viitorul sportului ecvestru sau dacă riscă să afecteze evoluția genetică naturală. De la experiment la bani: clone vândute la prețuri de top Un exemplu timpuriu este Adolfo Cambiaso, jucător argentinian de polo, care din anii 2000 a creat clone ale celor mai valoroși cai ai săi și a continuat să câștige competiții importante cu acestea. În 2010, o clonă a iepei sale Cuartetera a fost vândută la licitație pentru 800.000 de dolari (aprox. 3,7 milioane lei), sumă considerată foarte mare pentru un cal de polo la acel moment. Succesul a atras interesul industriei, iar clonarea a început să fie folosită și în alte discipline ecvestre. Clonele intră în competiții majore, iar asemănările nu sunt doar „de aspect” La finalul lui 2024, la Campionatul Mondial de eventing pentru cai de șapte ani, au concurat Chilli Morning IV și Chilli Morning II, ambele clone ale armăsarului Chilli Morning, unul dintre cei mai de succes cai de concurs din istoria Marii Britanii. Călăreața Julia Krajewski, care a concurat atât împotriva originalului, cât și cu una dintre clone, a descris similitudini care depășesc fizicul: „Au aceleași puncte forte, aceleași slăbiciuni și chiar aceleași ciudățenii de comportament.” Dispută în industrie: conservare genetică vs. risc de uniformizare Chiar dacă numărul clonelor produse anual rămâne mic față de creșterea tradițională, vizibilitatea lor în competițiile de top crește, iar taberele sunt împărțite: susținătorii văd clonarea ca pe o metodă de a conserva linii genetice valoroase care altfel s-ar pierde; criticii avertizează că folosirea excesivă ar putea reduce diversitatea genetică și ar limita apariția unor noi campioni. Joris de Brabander, crescător european, este citat cu o poziție tranșantă: „Nu cred că aduc ceva nou în reproducție. Există suficienți cai valoroși fără să fie nevoie de clone.” Reguli: de la interdicție la acceptare, pe ideea că genetica nu e totul Controversa a ajuns și la nivelul Federației Internaționale Ecvestre, care a interzis participarea clonelor în 2007, dar și-a schimbat poziția după cinci ani. Concluzia experților a fost că performanța nu depinde doar de genetică, ci și de antrenament, alimentație, mediu, experiență și relația cu călărețul, astfel că o clonă nu ar avea automat un avantaj competitiv. Următorul prag: editarea genetică și costul „industrializării” performanței Dacă clonarea este deja disputată, următorul pas ridică miza: compania argentiniană Kheiron Biotech a anunțat că a produs în 2024 primii cai modificați genetic cu tehnologia CRISPR (o metodă de „editare” a ADN-ului). Potrivit informațiilor din articol, animalele sunt clone ale unei iepe celebre de polo, iar cercetătorii au intervenit asupra unei gene implicate în dezvoltarea masei musculare, cu obiectivul de a obține cai mai rapizi și mai puternici. Compania indică un cost de aproximativ 40.000 de dolari (aprox. 184.000 lei) pentru o clonă ecvină, un reper care sugerează că accesul la astfel de tehnologii poate deveni, treptat, o decizie economică pentru proprietari și crescători, nu doar una de laborator. În acest context, dezbaterea se mută dinspre „este clonarea acceptabilă?” către „cât de departe poate merge intervenția biotehnologică în sport”, pe măsură ce se trece de la clonare la modificare genetică. [...]