Abatorul Periș: România importă 72%-74% din carnea de porc consumată - deficitul comercial a ajuns la 1,4 mld. euro, pe fondul pestei porcine africane

Dependența României de importurile de porc rămâne structurală, cu un deficit comercial de 1,4 mld. euro , iar pesta porcină africană blochează exporturile și împinge procesatorii într-un model paradoxal: importă carne, o procesează local și o reexportă cu valoare adăugată. Imaginea de ansamblu este descrisă de Alin Zamfira , acționar și președinte al consiliului de administrație al Abatorului Periș, într-o intervenție citată de Ziarul Financiar . „Importăm mii de tone de carne, le procesăm în România şi ulterior le trimitem în Spania, cu valoare adăugată, doar datorită faptului că le dăm gustul din România“, spune Zamfira, rezumând situația în care „gustul românesc” ajunge la export, dar nu și „carnea românească”. Deficitul: importuri de 72%–74% din consum și exporturi blocate Potrivit antreprenorului, România importă între 72% și 74% din carnea de porc pe care o consumă, iar deficitul comercial pe acest segment a ajuns la 1,4 miliarde de euro. Cauza principală invocată este pesta porcină africană, care „ține granițele închise” pentru export și lasă industria fără stabilitate. În acest context, Zamfira descrie România ca pe „un lac”, în sensul că producătorii nu pot ieși cu produse românești pe piața comunitară, cu atât mai puțin pe piețe precum China sau Japonia. „Brand de țară” fără volum și competitivitate: problema nu e doar legislația În comparație cu piețe precum Franța sau Marea Britanie, unde steagul țării apare pe multe produse alimentare, iar consumatorii răspund cu loialitate, Zamfira susține că state precum Germania, Spania sau Italia își „securizează” piața internă. El indică și o limitare de cerere: consumatorii declară că vor carne românească, dar sunt mai puțin dispuși să plătească un preț mai mare pentru calitate sau prospețime. Soluția propusă de antreprenor este una operațională, nu de imagine: creșterea calității la un preț comparabil cu importurile, până când diferențele de gust și prospețime devin evidente pentru cumpărător. Efectul pestei porcine asupra producției: de la 13–14 milioane de porci la circa 3 milioane Zamfira afirmă că România creștea în anii ’90 aproximativ 13–14 milioane de porci pe an, iar acum a ajuns la circa 3 milioane. În viziunea sa, revenirea presupune integrarea lanțului și coordonare între fermieri, abatoare, procesatori și instituțiile statului, pentru redeschiderea treptată a granițelor. În același timp, el descrie presiunea constantă asupra fiecărei verigi din lanț: „Fiecare fermier şi fiecare abator stau tot timpul cu o sabie deasupra capului.” Investiții și repoziționare: extindere de capacitate și export de produse procesate Abatorul Periș, deținut de Jabbar Kanani și Alin Zamfira, a încheiat 2025 cu afaceri de 753 milioane de lei (circa 150 mil. euro), în creștere cu 24% față de anul anterior, apropiindu-se de primii cinci jucători din industria cărnii, potrivit datelor din articol. Compania construiește la Periș (Ilfov) o nouă unitate de procesare de circa 38 milioane de euro, descrisă ca fiind „ultramodernă”, mai automatizată și „robotizată”. Separat de Periș, Zamfira spune că a investit 9 milioane de lire sterline într-o fabrică de procesare în Marea Britanie, destinată inclusiv unui brand românesc pentru comunitatea de acolo, iar următoarea țintă menționată este Italia. În paralel, compania încearcă să-și crească ponderea mărcii proprii la raft: în prezent, circa 85% din producție merge sub marcă privată pentru marile lanțuri de retail, în timp ce „brand Periș” se bazează pe carne de porc crescută în ferme din România și pe o rețea de peste 80 de parteneri (număr redus față de 120 la început, pe fondul pestei porcine). În concluzie, tabloul descris la ZF Retail Summit 2026 indică faptul că un „brand de țară” în carne nu poate fi susținut doar prin etichetare, ci depinde de refacerea producției, de competitivitate la preț și de redeschiderea exporturilor; până atunci, valoarea adăugată se va face în continuare în România, dar pe materie primă importată. [...]