Turcia își extinde influența în Liban prin vizita lui Bilal Erdogan - Ankara testează legături politice transconfesionale și propune relansarea rutelor comerciale via Siria

Turcia încearcă să lege Libanul de rute comerciale prin Siria, într-un demers care ar putea redesena influența economică în estul Mediteranei , pe fondul schimbării echilibrului regional după căderea regimului Assad, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Contextul imediat este vizita de trei zile în Liban a lui Bilal Erdoğan , fiul președintelui turc, care a combinat întâlniri politice la nivel înalt cu gesturi simbolice și mesaje despre cooperare și „sprijin”. Vizita a inclus Beirut, Tripoli și Akkar, zone în care Ankara are legături istorice și religioase, dar și întâlniri cu actori politici din afara bazinului tradițional sunnit din nordul Libanului: președintele Parlamentului, Nabih Berri, liderul druz Walid Jumblatt și Bahia Hariri, vicepreședinte al Mișcării Viitorul. Miza operațional-economică: coridor terestru și feroviar prin Siria Un element central al vizitei, relatat de cotidianul libanez Al-Akhbar (asociat în material cu o orientare pro-Hezbollah), este discutarea unor propuneri de extindere a comerțului și investițiilor și de revigorare a conexiunilor rutiere și feroviare dintre Liban și Turcia, prin Siria . Pentru Liban, Siria este descrisă drept principala rută terestră care îl conectează de Turcia și de piețele europene, ceea ce ar face din infrastructură și tranzit o pârghie economică majoră. Analiza notează însă explicit o limitare: vizita nu demonstrează că proiectele ar fi fost aprobate sau finanțate, iar o eventuală reconstrucție a legăturilor de transport ar depinde de investiții substanțiale, infrastructură și stabilitate de securitate în Siria. De ce contează Tripoli și nordul Libanului În Tripoli, a doua ca mărime din Liban, vizita a fost primită cu o vizibilitate neobișnuită, inclusiv prin decorarea Turnului cu Ceas Hamidiyeh (din epoca otomană) cu steaguri libaneze și turcești. Al-Akhbar a descris recepția drept „excepțională” și i-a atribuit o semnificație politică și economică, comparând-o cu primirea mai rezervată acordată președintelui libanez Joseph Aoun cu circa două săptămâni înainte. Itinerariul a inclus și opriri cu încărcătură simbolică (piețe vechi, Marea Moschee Mansouri), iar evenimentele au reunit atât lideri religioși musulmani, cât și creștini, ceea ce, potrivit analizei, a dat vizitei un caracter public mai larg. În Akkar, Bilal Erdoğan a avut întâlniri la Dar al-Fatwa din Halba și a mers în al-Kawashra, localitate cu rădăcini turkmene și legături vechi cu Turcia. Ankara își lărgește baza: dincolo de partenerii sunniți Un semnal relevant pentru arhitectura de influență este că delegația – care, potrivit agenției turce Anadolu, i-a inclus pe ambasadorul Turciei la Beirut, Murat Lutem, și pe președintele Institutului Yunus Emre, Selim Argun – a avut întâlniri cu lideri care acoperă mai multe comunități și centre de putere din Liban. Institutul Yunus Emre este prezentat ca instrument de promovare a limbii și culturii turce în străinătate, indicând componenta de „diplomație culturală” a demersului. Potrivit Anadolu, Walid Jumblatt a evidențiat rolul Turciei în încurajarea dialogului regional și a susținut extinderea cooperării politice, culturale și economice, iar biroul lui Nabih Berri a transmis că discuțiile au vizat relațiile bilaterale și evoluțiile regionale. Context regional: Siria post-Assad și competiția pentru influență Analiza plasează această ofensivă de relații în contextul în care căderea regimului Bashar al-Assad în decembrie 2024 ar fi schimbat mediul strategic dintre Turcia și Liban, Ankara dezvoltând relații cu noua conducere de la Damasc și căutând un rol în reconstrucția politică și economică a Siriei. În paralel, materialul amintește competiția tradițională a puterilor regionale în Liban: Iran susține Hezbollah, iar Arabia Saudită și alte state din Golf au avut, istoric, roluri importante – cu mențiunea că influența saudită ar fi scăzut în ultimii ani. În acest cadru, întrebarea deschisă rămâne dacă inițiativele discutate – în special cele legate de transport și comerț prin Siria – se vor transforma în proiecte concrete și, implicit, într-o influență economică durabilă a Turciei în Liban și în estul Mediteranei. [...]