Analiză în The Jerusalem Post: partidele arabe Joint List și Ra’am nu recunosc explicit Israelul ca „stat al poporului evreu” - autorul susține că asta complică includerea lor la guvernare

Succesul electoral al Joint List și Ra’am ridică o problemă de guvernare: cât de compatibile sunt, în practică, cu definiția legală a Israelului ca stat „evreiesc și democratic” , argumentează o analiză de opinie publicată de The Jerusalem Post , în contextul discuțiilor despre includerea partidelor arabe în decizia guvernamentală la cel mai înalt nivel. Autorul pornește de la ideea că tratamentul corect al arabilor ca profesioniști (medici, farmaciști, meseriași) față de clienții evrei nu tranșează automat întrebarea dacă reprezentarea politică a comunității arabe – ca „grup colectiv”, nu ca sumă de indivizi – susține formula constituțională și identitară a statului. În această logică, majoritatea evreiască ar avea „dreptul” să testeze diferența dintre comportamentul individual și poziționarea politică a partidelor votate de electoratul arab. Ce indică votul: omogenitate politică și miză identitară Textul susține că, în absența unei fraude electorale pe scară largă, cel puțin 85% dintre alegătorii arabi ar fi votat pentru cele două liste arabe – Joint List și Ra’am – descrise ca având candidați „covârșitor arabi și musulmani”. Autorul interpretează acest rezultat ca pe o omogenitate politică mai mare decât în orice subgrup ideologic sau social din societatea evreiască, oferind ca termen de comparație partidele haredim (ultra-ortodoxe), care ar fi obținut 9% din voturi, în condițiile în care haredim ar reprezenta 14% din populație. În același timp, analiza afirmă că electoratul arab ar fi avut alternative: dacă preocuparea principală ar fi fost una strict „de zi cu zi”, autorul consideră că votul ar fi putut merge către partide precum Democrats sau Yashar. Mai mult, textul avansează un scenariu contrafactual: dacă două treimi dintre voturile arabe ar fi mers către aceste două partide „sioniste”, opoziția ar fi putut ajunge la pragul de 61 de mandate necesar formării guvernului. Concluzia autorului este că votul ar reflecta, cel puțin parțial, preocupări ideologice și de identitate. Ce spun platformele oficiale ale celor două liste, potrivit autorului Punctul central al articolului este evaluarea pozițiilor publice ale Joint List și Ra’am, pe baza conținutului de pe site-urile lor oficiale. Autorul afirmă că: niciunul dintre cele două site-uri nu ar recunoaște explicit Israelul ca „stat al poporului evreu”; ambele ar promova ideea unui stat palestinian alături de Israel, cu Ierusalimul de Est drept capitală; în cazul Joint List, ar exista și o referire la „dreptul de întoarcere” al refugiaților, invocând Rezoluția 194 a Adunării Generale a ONU , despre care autorul spune că este prezentată selectiv (menționând că aceeași rezoluție ar include și apeluri la existența unui stat evreiesc alături de unul arab). În privința Gazei, autorul citează o formulare atribuită Joint List, care vorbește despre „încetarea războiului și a genocidului”, ridicarea blocadei, reconstrucție și reluarea operațiunilor organizațiilor internaționale, „în primul rând UNRWA”. Textul adaugă acuzația că unii membri ai UNRWA ar fi participat la atacul din 7 octombrie. De ce comparația cu partidele haredim este respinsă Analiza discută și un argument întâlnit în dezbaterea publică: dacă partidele haredim, care ar avea o relație tensionată cu dimensiunea „democratică” a statului, participă la guvernare, atunci și partidele arabe ar trebui tratate similar. Autorul respinge comparația, susținând că partidele haredim „se identifică” cu caracterul evreiesc al statului (chiar cerând „mai mult” din această dimensiune), în timp ce partidele arabe ar fi prezentate ca neacceptând „formula de bază” a statului evreiesc și democratic. În sprijinul acestei diferențieri, textul invocă episoade de violență internă asociate cu cetățeni arabi în octombrie 2001 (primele săptămâni ale celei de-a doua intifade) și în mai 2021, precum și ideea că, în anumite medii media arabe, Israel ar fi pus pe picior de egalitate cu Hamas, Hezbollah și Iran. Miza practică: accesul la decizie pe identitate și securitate Concluzia autorului este că, dacă majoritatea alegătorilor arabi votează partide care „nu acceptă” la mai multe niveluri definiția Israelului ca stat evreiesc și democratic, atunci partidele evreiești și electoratul lor ar avea „dreptul” să separe două planuri: drepturile civile ale cetățenilor arabi ca indivizi; pretenția partidelor alese de aceștia de a intra la guvernare și de a influența decizii privind identitatea fundamentală a statului și chestiuni de securitate. Articolul este semnat de Hillel Frisch , prezentat ca cercetător senior la JISS și profesor emerit la Universitatea Bar-Ilan. [...]