Cercetători din Kazahstan au testat un hidrogel din paie de grâu și tulpini de porumb pentru retenția apei în sol - Umiditatea a fost cu circa 20% mai mare la o doză de 300 kg/ha

Un hidrogel obținut din paie de grâu și tulpini de porumb a crescut cu circa 20% umiditatea solului într-un test de câmp pe grâu, ceea ce indică o posibilă soluție operațională pentru fermele din zonele cu deficit de apă, potrivit Agronet . Experimentul, derulat timp de doi ani într-o regiune secetoasă din Kazahstan, a urmărit în principal retenția apei în stratul superficial al solului, acolo unde lipsa umidității poate limita producția. Materialul este un hidrogel pe bază de celuloză, realizat de o echipă coordonată de cercetători de la South Kazakhstan University . Celuloza din resturi vegetale a fost „legată” cu acid succinic și acid citric, rezultând o structură capabilă să absoarbă apă și să o elibereze ulterior în sol. În testele de laborator, hidrogelul a absorbit o cantitate de apă echivalentă cu 167% din masa inițială , apoi a eliberat aproximativ 72% din apa acumulată , conform datelor prezentate de publicația agricolă agrarheute . Cum a fost aplicat în câmp și ce diferențe s-au văzut Experimentul de câmp a avut loc în districtul Zharma, descris ca zonă cu veri calde, secetoase și precipitații neregulate. La începutul fiecăruia dintre cele două sezoane de vegetație, cercetătorii au aplicat 30 g/mp de hidrogel prehidratat , echivalentul a 300 kg/ha , încorporat în primii 5 cm de sol. Designul testului a comparat: cinci parcele tratate cu hidrogel; cinci parcele martor (fără tratament). Pe parcelele tratate, umiditatea solului a fost în medie cu aproximativ 20% mai mare decât pe martor, acesta fiind rezultatul central al experimentului, cu relevanță directă pentru zonele unde apa din sol devine factor limitativ. Efecte în sol: materie organică, nutrienți și activitate biologică Pe lângă umiditate, au fost raportate diferențe și la alți indicatori. Conținutul de materie organică a ajuns la 3,06% pe parcelele tratate, față de 2,21% pe martor. Au fost măsurate și valori mai ridicate pentru nitrați, fosfați și potasiu . Cercetătorii au observat și o intensificare a activității biologice: mai multe microorganisme implicate în descompunerea materiei organice și a celulozei, precum și o activitate metabolică microbiană mai mare. La râme, diferențele raportate au fost: număr cu aproximativ 39% mai mare ; biomasă cu aproximativ 46% mai ridicată . Impact în producție: un plus de 1,9 dt/ha la grâu La recoltare, parcelele cu hidrogel au produs 36,2 dt/ha , comparativ cu 34,3 dt/ha pe martor. Diferența a fost de 1,9 dt/ha , adică aproximativ 190 kg/ha . Publicația notează însă că experimentul evidențiază în primul rând schimbările din sol – mai multă apă disponibilă, materie organică mai ridicată și activitate biologică mai intensă – nu doar diferența de producție. De ce contează: din reziduuri agricole, material pentru gestionarea apei O particularitate a tehnologiei este materia primă: celuloza folosită provine din paie de grâu și tulpini de porumb . Practic, o parte din reziduurile agricole poate fi transformată într-un material cu rol direct în gestionarea apei din sol, o temă relevantă și pentru România în contextul episoadelor repetate de secetă și al fermelor fără acces permanent la irigații. [...]