Studiu PNAS Nexus: programul nuclear al Germaniei naziste nu putea atinge criticitatea - experimentul B8 ar fi avut nevoie de până la 2,7 ori mai mult uraniu și până la 2,4 ori mai multă apă grea

Un nou studiu arată că Germania nazistă era departe de un reactor nuclear funcțional, ceea ce reduce substanțial plauzibilitatea unui program atomic militar viabil , potrivit Gizmodo . Analiza reface, prin modelare și „arheologie nucleară” (reconstituire tehnică pe baza documentelor și a urmelor materiale), cât de aproape a fost de „criticitate” experimentul B8 din 1945 — pragul la care o reacție nucleară în lanț se autosusține. De ce contează: reevaluare tehnică, nu doar dispută istorică Cercetarea, publicată în PNAS Nexus (link în sursă), contrazice estimările postbelice ale lui Werner Heisenberg , coordonatorul programului Uranprojekt, care susținea că reactorul ar fi funcționat cu „puțin mai mult uraniu”. Autorii concluzionează că Germania nazistă nu ar fi putut construi nici un reactor moderat cu apă grea, nici unul pe bază de grafit — două rute tehnologice majore pentru obținerea unui reactor funcțional. Ce ar fi lipsit, concret: uraniu și apă grea mult peste ce exista în practică Potrivit studiului, pentru a atinge criticitatea, configurația B8 ar fi avut nevoie de aproximativ: de circa 2 ori mai mult uraniu și de 2,3 ori mai multă apă grea decât estimase Heisenberg, conform autorilor; într-o formulare mai largă a rezultatelor, între 1,9 și 2,7 ori mai mult uraniu și între 2,1 și 2,4 ori mai multă apă grea decât s-a folosit efectiv. Un reper important din analiză: B8 ar fi necesitat aproximativ de două ori mai multă apă grea decât a produs Norsk Hydro (uzina din Norvegia ocupată care alimenta programul german) pe durata întregului război, ceea ce indică o constrângere de aprovizionare greu de depășit în condiții de război. De ce nu era realistă alternativa cu grafit Studiul mai susține că grafitul disponibil Germaniei avea prea multe impurități pentru a susține funcționarea unui reactor, ceea ce ar fi blocat și ruta tehnologică alternativă la apa grea. Context: cum s-a ajuns la concluzie Echipa a pornit de la o trecere în revistă a documentelor istorice despre Uranprojekt și a construit trei modele de simulare pentru condițiile fizice ale B8. În lipsa unor specificații chimice complete în sursele germane primare, cercetătorii spun că au estimat parametrii pe baza unor metode folosite și în investigații anterioare ale instalațiilor nucleare postbelice și au comparat cu date din proiecte contemporane, inclusiv Chicago Pile 3 (menționat în material ca reactor comparabil ca principiu). Concluzia autorilor este că, dincolo de calcule „pe hârtie” despre cerere și ofertă, atingerea criticității ar fi cerut în practică un nivel de coordonare și anticipare logistică improbabil în condițiile războiului. [...]