Donald Trump amenință NATO prin subminarea din interior - Experții sugerează o transformare radicală a Alianței Nord-Atlantice pentru a rămâne relevantă

NATO riscă să fie blocată operațional fără o retragere formală a SUA , dacă Donald Trump ar alege să reducă implicarea americană în mecanismele-cheie ale Alianței, de la trupe și comandă până la participarea la decizii, arată o analiză preluată de Adevărul , semnată în Politico de Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO. Potrivit lui Daalder, întrebarea care domină capitalele occidentale nu mai este dacă NATO poate fi „salvată”, ci în ce formă: chiar dacă Alianța ar supraviețui, „nu va mai fi alianța” din ultimele decenii, în condițiile în care presiunile venite de la Washington pun sub semnul întrebării rolul tradițional de lider al SUA. De ce e important: subminarea „din interior” poate paraliza decizia prin consens Analiza susține că, dincolo de discuția despre o eventuală retragere a Statelor Unite, există pârghii prin care un președinte american poate eroda funcționarea NATO fără a rupe formal tratatul. Printre acestea sunt menționate: declarații publice care pun la îndoială apărarea colectivă , inclusiv acuzații considerate false în text, potrivit cărora aliații „nu ar veni niciodată” în apărarea SUA; reducerea trupelor și a capabilităților americane din Europa ; retragerea militarilor americani din structura de comandă a NATO , inclusiv din funcția de vârf ocupată de un ofițer american încă din 1950; refuzul de a participa la deliberările Alianței , ceea ce ar putea bloca deciziile care necesită consens . În același timp, textul reamintește nuanța din Articolul 5 : deși stabilește principiul că un atac asupra unui aliat este considerat un atac asupra tuturor, fiecare stat decide „acțiunea pe care o consideră necesară”, ceea ce lasă loc pentru interpretări minimale ale sprijinului. De ce retragerea formală e dificilă, dar nu „imposibilă” juridic Materialul notează că, în SUA, există o lege din 2023 care ar interzice președintelui să retragă țara din NATO fără un vot de două treimi în Senat sau fără o lege adoptată de Congres, iar aceste variante sunt prezentate ca improbabile. Totuși, constituționalitatea legii este descrisă ca discutabilă, fiind invocate precedente de retragere din tratate (inclusiv de către George W. Bush și Donald Trump), iar o eventuală dispută în instanță ar putea să nu se încheie în defavoarea președintelui, în interpretarea autorului. Opțiunile Europei: așteptare, autonomie completă sau „un NATO diferit” Daalder conturează trei direcții pentru aliați: Să aștepte până la finalul mandatului lui Trump , mizând pe o revenire a angajamentului american – opțiune considerată incertă, pe fondul unei „rupturi” de încredere. Să construiască o apărare europeană în afara NATO , pentru independență strategică față de SUA – variantă calificată drept nerealistă, din cauza lipsei unei infrastructuri operaționale, logistice și instituționale comparabile. Să păstreze NATO, dar într-o formă profund schimbată , mai „europeană”, în care Europa și Canada ar putea, în timp, să înlocuiască rolul central al SUA. Textul indică faptul că statele NATO și-au asumat creșterea cheltuielilor de apărare, explorează forme de conscripție pentru mărirea efectivelor și accelerează producția de apărare. Sunt menționate și inițiative complementare în afara NATO, precum Forța Expediționară Comună condusă de Marea Britanie, programul european „Security Action for Europe” finanțat de UE și discuțiile Franței privind extinderea descurajării nucleare către aliați europeni. Miza imediată: timpul de transformare se măsoară în ani Concluzia analizei este că aliații au nevoie de timp pentru a transforma resursele și voința politică în capacități militare efective, iar acest interval ar putea însemna „poate cinci sau mai mulți” ani, nu luni. Ritmul ar depinde, în această logică, de gradul de cooperare al SUA: mai multă cooperare ar accelera tranziția, mai puțină ar încetini-o. [...]