Armata SUA negociază cu AeroVironment dezvoltarea sistemului laser E-HEL - pas spre prima armă cu energie dirijată introdusă oficial în dotare

Armata SUA se apropie de introducerea oficială a unei arme laser , într-o mișcare care vizează reducerea costurilor și a presiunii operaționale generate de valurile de drone ieftine, potrivit Digi24 . Miza este ca astfel de sisteme să completeze apărarea antiaeriană clasică, care poate ajunge să consume interceptori scumpi pentru ținte relativ ieftine. Armata americană ar urma să ajungă la o înțelegere cu AeroVironment pentru dezvoltarea sistemului Enduring High Energy Laser (E-HEL), care ar putea deveni prima armă laser introdusă „oficial” în dotare, după ani de testări și programe experimentale, notează Wired (citat de Digi24). E-HEL este descris ca primul program al armatei SUA pentru dezvoltarea unei „familii” de sisteme laser de înaltă energie. De ce contează: raportul cost–efect în apărarea antiaeriană Contextul invocat este schimbarea naturii amenințărilor: dronele ieftine pot copleși apărarea antiaeriană tradițională și pot forța utilizarea unor rachete interceptoare care pot costa „sute, mii sau chiar milioane de dolari”, arată articolul. În acest cadru, un laser ar oferi o opțiune de angajare a țintelor fără dependența de muniție cinetică (adică proiectile/rachete) costisitoare. Tehnologia ar fi produs „rezultate foarte promițătoare” în testele de la Poligonul de lansare a rachetelor din White Sands , în statul New Mexico, potrivit informațiilor prezentate. Unde se vede deja tranziția către „energie direcționată” Digi24 mai arată că forțele aeriene americane au dezvăluit în iulie că folosesc un sistem laser compact în mai multe locații din lume pentru protecție împotriva dronelor. În paralel, marina SUA testează de ani de zile o armă laser cu un sistem integrat de orbire optică și supraveghere (HELIOS), utilizat pe distrugătoare, pe măsură ce integrează treptat armele cu energie direcționată. Interesul nu este exclusiv american: Israelul dezvoltă propriul sistem laser de apărare antiaeriană Iron Beam, cu sprijinul Statelor Unite, pentru contracararea rachetelor, mortierelor și dronelor. Limitări și condiții de utilizare pe câmpul de luptă Un obstacol major rămâne integrarea practică în operațiunile curente. Tom Karako, director al Proiectului de apărare antirachetă din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, a explicat pentru Fox News că provocarea nu mai este „laserul” în sine, ci elementele care fac sistemul să funcționeze ca armă: rezistența la praf, căldură și vreme dificilă, doctrina de folosire, instruirea operatorilor și mentenanța. Mai există și constrângeri de siguranță: din cauza puterii ridicate, armata trebuie să evite iluminarea accidentală a sateliților sau a aeronavelor aflate în zbor, unul dintre motivele pentru care astfel de arme au fost greu de integrat în rutina zilnică. În plus, armele laser nu ar urma să înlocuiască complet apărarea antirachetă tradițională. O limitare importantă este că nu pot fi folosite eficient dacă există obstacole între armă și țintă; iar lovirea unei ținte aflate „dincolo de linia orizontului” este dificilă, potrivit explicațiilor din articol. Ce alternative mai pregătește Pentagonul Pe lângă programele laser, Pentagonul dezvoltă și alte soluții pentru problema dronelor: o rachetă antidronă de ultimă generație, care ar putea costa sub 150.000 de dolari (aprox. 690.000 lei) per interceptor; tehnologii de frecvență radio capabile să bruieze semnalul folosit de operatori pentru controlul dronelor. În ansamblu, direcția indicată de proiectul E-HEL este una de diversificare a apărării antiaeriene, cu accent pe reducerea costurilor per angajare a țintei și pe capacitatea de a face față atacurilor cu drone în număr mare. [...]