Armata Chinei a publicat imagini detaliate cu drona stealth de atac GJ-11 - SUA au renunțat în 2016 la un concept similar și au pivotat spre drone mai ieftine

Imaginile detaliate cu drona stealth GJ-11 indică o accelerare a capabilităților Chinei de lovire la distanță , într-un moment în care SUA au pivotat, de circa un deceniu, de la conceptul de dronă invizibilă de atac către platforme mai ieftine, produse în serie, potrivit Digi24 . Televiziunea de stat chineză CCTV a difuzat în această săptămână cele mai detaliate imagini de până acum cu Gongji-11 (GJ-11), o dronă militară de atac proiectată să pătrundă adânc în teritoriul inamic și să lovească obiective strategice. Materialul, preluat de Digi24, citează un articol Business Insider publicat de Yahoo. Ce arată imaginile și de ce contează operațional Înregistrările prezintă drona la sol și în zbor, din unghiuri care scot la vedere compartimentele pentru armament, senzorii, trenul de aterizare și structura aeronavei. Până acum, o parte importantă a detaliilor tehnice rămăseseră necunoscute, deși GJ-11 a fost prezentată public în 2019, iar în 2025 armata chineză a sugerat că aparatul a intrat în serviciul operațional, după publicarea unor imagini cu drona zburând alături de avioane de luptă. GJ-11 folosește tehnologie „stealth” (reducerea detectabilității radar) și are o configurație de tip „aripă zburătoare”, fără coadă, similară ca aspect cu bombardierul american B-2 Spirit, dar cu dimensiuni și misiuni diferite. Anvergura este estimată la aproximativ 14,3 metri. Potrivit descrierii din material, designul urmărește limitarea semnăturii radar prin: integrarea aripilor și fuselajului într-o structură uniformă; alinierea marginilor pentru a reduce reflexiile radar; amplasarea motorului în interiorul structurii; transportul armamentului în compartimente interne. Noile imagini ar indica existența a două compartimente pentru armament, cu trape cu margini zimțate, concepute pentru a reduce detectabilitatea. Misiuni: lovituri de precizie și posibil rol de recunoaștere Conform informațiilor prezentate de presa de stat chineză, misiunea principală a GJ-11 este executarea de atacuri de precizie asupra unor ținte terestre aflate în adâncimea teritoriului advers, inclusiv: centre de comandă, instalații militare fortificate, sisteme de apărare antiaeriană. Drona poate transporta mai multe bombe ghidate și alte muniții de precizie, însă imaginile recente nu arată ce tipuri exacte de armament poate folosi. Materialul menționează și un senzor frontal care ar utiliza tehnologii electro-optice și infraroșii, comparate cu cele de pe avioane de generația a cincea (precum F-35 și J-20). Acest echipament ar putea permite și misiuni de recunoaștere, nu doar atac. Integrarea cu avioane pilotate și extinderea spre zona navală Un element important este posibilitatea ca GJ-11 să opereze împreună cu avioane de vânătoare pilotate, inclusiv în rol de „loyal wingman” (aeronavă fără pilot care sprijină un avion de vânătoare într-o misiune). Într-un scenariu prezentat de CCTV, avioanele pilotate ar asigura superioritatea aeriană, iar dronele ar fi direcționate spre ținte terestre de mare valoare. Nu este însă clar dacă GJ-11 este proiectată să participe direct la lupte aeriene sau doar să sprijine astfel de confruntări, iar gradul de autonomie rămâne necunoscut. Imaginile arată echipe de militari care monitorizează și controlează drona dintr-un centru mobil de comandă. În paralel, China ar dezvolta și o versiune pentru operațiuni navale, GJ-21. Autoritățile chineze au anunțat în octombrie că varianta ar fi decolat de pe o navă de asalt amfibiu și ar fi revenit la bord, dar armata chineză nu a publicat imagini care să confirme testul. Contrastul cu SUA: de la drone stealth de atac la producție în masă Materialul punctează că SUA au testat mai devreme concepte similare, inclusiv X-47B (Northrop Grumman) pentru Marina americană, care a demonstrat operarea de pe portavioane și realimentarea autonomă în zbor. Totuși, în 2016 Pentagonul a schimbat direcția programului, pe fondul dezbaterilor despre necesitate și costuri, orientându-se către MQ-25 Stingray, o platformă de realimentare în aer. În prezent, strategia Washingtonului ar pune accent pe drone mai accesibile, care pot fi produse în număr mare, în cadrul conceptului Collaborative Combat Aircraft (CCA) – aeronave fără pilot care operează alături de avioane de vânătoare pilotate pentru misiuni de recunoaștere, atac și sprijin. Printre proiectele menționate se află drona Fury, dezvoltată de Anduril. Context regional: Rusia și riscurile de program În același tablou, Rusia ar dezvolta drona stealth de atac Suhoi S-70 Okhotnik-B, într-un stadiu considerat mai puțin avansat. Digi24 notează că, în 2024, un prototip S-70 a fost doborât de un avion de vânătoare rusesc deasupra Ucrainei, iar evaluări ale serviciilor occidentale de informații ar indica faptul că rușii ar fi pierdut controlul asupra dronei și ar fi decis să o distrugă pentru a evita capturarea ei. [...]