Cercetători de la China Academy of Launch Vehicle Technology propun detonarea unei încărcături nucleare în interiorul unui asteroid - simulările indică eficiență mai mare decât explozia la suprafață

Un studiu chinezesc propune detonarea controlată a unei încărcături nucleare în interiorul unui asteroid ca soluție de ultimă instanță în scenarii cu timp foarte scurt de reacție, potrivit Washington Post . Miza practică a ideii este una operațională: dacă un obiect mare este descoperit cu doar zile sau săptămâni înainte de un posibil impact, metodele clasice de deviere ar putea să nu mai aibă timp să funcționeze. Concluziile apar într-un articol publicat în revista științifică Space: Science & Technology și se bazează pe simulări computerizate privind utilizarea „controlată” a unei încărcături nucleare. Autorii sunt cercetători din cadrul China Academy of Launch Vehicle Technology . Ce schimbă propunerea: explozie sub suprafață, nu lângă asteroid Conceptul diferă de scenariile discutate anterior prin faptul că presupune trimiterea unei nave spațiale care să foreze un crater adânc în asteroid. Încărcătura nucleară ar fi introdusă în cavitate și detonată sub suprafață, cu scopul de a crește eficiența transferului de energie și, implicit, a modificării traiectoriei. Cercetătorii au rulat simulări pentru explozii de intensități diferite și la adâncimi variate, luând în calcul și factori precum viteza de impact și caracteristicile vehiculului spațial. Rezultatele simulărilor: efectul depinde de dimensiune și adâncime Potrivit rezultatelor prezentate, o explozie echivalentă cu aproximativ 200 de bombe de tip Hiroshima ar putea distruge complet un asteroid cu diametrul de circa 100 de metri. În plus, simulările indică faptul că detonarea la aproximativ 30 de metri sub suprafață ar produce o modificare a vitezei de deplasare de aproape trei ori mai mare decât în cazul unei explozii realizate aproape de suprafață. Pentru un asteroid cu diametrul de aproximativ un kilometru, autorii susțin că detonarea într-un crater adânc de circa 20 de metri ar putea genera o modificare suficientă a traiectoriei pentru a îndepărta obiectul de direcția Pământului. De ce contează: scenariile „târzii” pot depăși soluțiile actuale Studiul pornește de la o problemă de bază în apărarea planetară: mulți asteroizi mari nu sunt încă identificați, iar în unele scenarii intervalul dintre descoperire și un posibil impact ar putea fi de doar câteva zile sau săptămâni. În astfel de condiții, autorii notează că metode precum misiunea DART a NASA (care în 2022 a demonstrat modificarea traiectoriei unui asteroid prin impactul controlat al unei sonde) ar putea fi insuficiente pentru obiecte foarte mari. Cercetătorii subliniază însă că rezultatele nu reprezintă un plan operațional și nu indică existența unui asteroid care să amenințe în prezent Pământul; scopul este furnizarea de date pentru dezvoltarea viitoarelor sisteme și proceduri de intervenție în scenarii extreme. România este menționată în contextul implicării, prin specialiști din programele Agenției Spațiale Europene (ESA), în proiecte de monitorizare a obiectelor din apropierea Pământului. [...]