China a închis centura verde de 3.046 km din jurul deșertului Taklamakan - Scut pentru oaze și terenuri agricole, cu efectul de absorbție a carbonului încă disputat

China a finalizat în 2024 o centură verde de 3.046 km care reduce riscul ca nisipul să afecteze oazele și terenurile agricole din jurul deșertului Taklamakan, un proiect unde beneficiul imediat pentru ferme este protecția operațională (culturile, irigațiile și infrastructura), nu bilanțul de carbon, potrivit Agronet . Deșertul Taklamakan are aproximativ 337.600 km², iar „inelul” de protecție a fost gândit ca barieră împotriva dunelor mobile și a eroziunii eoliene, pentru a apăra localități, drumuri și căi ferate, dar și zonele agricole de la periferie. În jurul deșertului existau circa 2.761 km de centură la finalul lui 2023; ultimul sector, de aproximativ 285 km, a fost închis la 28 noiembrie 2024. Ce înseamnă proiectul pentru agricultură: mai puțin nisip, mai puține avarii Pentru exploatațiile aflate la limita zonelor aride, câștigul practic este reducerea nisipului transportat de vânt, care poate afecta direct culturile și funcționarea sistemelor de irigații. Autoritățile chineze au raportat situații în care dunele avansau cu doi-trei metri pe an spre oaze, iar furtunile de nisip puteau deteriora foliile de protecție și culturile de bumbac. În funcție de accesul la apă și de tipul terenului, sunt folosite combinații de soluții, nu doar plantări: plantarea de specii rezistente la secetă în apropierea oazelor, cu irigare prin picurare; bariere mecanice pentru fixarea nisipului în zonele cu resurse de apă mai reduse; utilizarea panourilor fotovoltaice în unele sectoare, pentru a reduce viteza vântului la sol și a facilita instalarea vegetației. Program pe termen lung și extinderi după „închiderea” inelului Centura din jurul Taklamakanului este parte din Three-North Shelterbelt Forest Program , început în 1978 și programat să continue până în 2050, prezentat de autoritățile chineze ca un program major de împădurire pentru combaterea deșertificării. La nivelul întregului program (nu doar Taklamakan), guvernul chinez indică: aproximativ 32 de milioane de hectare împădurite; creșterea gradului de acoperire forestieră în regiunile incluse de la 5,05% la 13,84%; circa 30 de milioane de hectare de teren agricol care ar beneficia de protecție împotriva eroziunii și a nisipului. După închiderea inelului în 2024, lucrările au continuat: pentru 2025, Xinjiang anunțase intervenții de împădurire pe aproximativ 796.000 de hectare, dintre care 562.666 de hectare vizau „prima linie” a combaterii deșertificării din Taklamakan, cu obiectivul de a lărgi și consolida centura. Limita structurală: apa Deși proiectul are efecte vizibile la periferie, extinderea lui este condiționată de resursele de apă. Vegetația depinde de irigații, de apele subterane și de aportul din regiunile montane din jur. Un comentariu al cercetătorilor de la Academia Chineză de Științe, citat în material, indică o scădere a nivelului apelor subterane cu aproximativ 8,6 mm/an în unele zone, ceea ce mută accentul de pe numărul de puieți plantați pe sustenabilitatea bilanțului de apă. În acest context, lecția operațională pentru agricultură este că protecția terenurilor la marginea deșertului poate funcționa ca sistem integrat (vegetație + bariere + administrarea apei), dar nu poate fi extinsă nelimitat dacă resursa de apă nu susține întreținerea pe termen lung. [...]