Reforma administrativă cu prag de 1.500 de locuitori pune presiune pe comunele din Ținutul Pădurenilor - cinci localități ar trebui comasate ca să treacă de limită

Reforma anunțată de Guvern riscă să redeseneze administrația locală în Ținutul Pădurenilor , unde cinci comune ar trebui comasate ca să treacă pragul de 1.500 de locuitori avut în vedere de autorități, arată o analiză publicată de Adevărul . Miza nu este doar una statistică: vorbim despre localități îmbătrânite, cu sate răsfirate pe munte și servicii publice tot mai greu de susținut. Cele șapte comune din Ținutul Pădurenilor (Munții Poiana Ruscă, județul Hunedoara) au împreună sub 4.000 de locuitori, răspândiți pe aproape 570 km², ceea ce înseamnă o densitate medie de aproximativ șapte locuitori/km². În unele comune, densitatea coboară sub cinci locuitori/km². Pragul de 1.500 de locuitori: cum ar arăta comasarea Potrivit recensământului din 2021, doar comuna Ghelari depășea 1.500 de locuitori (1.501), însă publicația notează că cifra este probabil mai mare decât populația actuală, pe fondul declinului demografic. Între 2011 și 2021, Ghelari a pierdut aproape un sfert din populație, iar localitatea a rămas marcată de închiderea exploatării miniere (definitivă de circa două decenii), inclusiv prin blocuri ridicate în anii ’80, rămase în mare parte pustii. În afara Ghelariului, celelalte șase comune însumează 2.459 de locuitori. Pentru a trece pragul de 1.500 de locuitori „din proiectul reformei administrative”, articolul indică necesitatea comasării a cinci comune mici: Bătrâna (88 locuitori, oficial) Bunila (247) Lelese (339) Cerbăl (403) Toplița (624) Împreună, acestea ar ajunge la 1.701 locuitori, dar ar forma o comună întinsă, cu sate dispersate pe culmi și văi, la zeci de kilometri distanță unele de altele — un detaliu care complică administrarea și accesul la servicii. Depopulare accelerată și îmbătrânire: presiune pe servicii și pe guvernanța locală Declinul demografic este descris ca structural și de durată: urbanizarea și industrializarea din a doua parte a secolului XX au împins forța de muncă spre orașele Hunedoara și Deva, iar după 1990 migrația externă a accelerat golirea satelor. În ultimii ani, au fost modernizate șosele pentru conectarea zonei cu Hunedoara și Deva și pentru legături între sate, însă tendința demografică a rămas negativă. Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Hunedoara (PATJ) indică Munții Poiana Ruscă drept una dintre zonele cele mai afectate de scăderea populației, îmbătrânire și natalitate redusă. Studiul socio-demografic citat în material arată ponderi foarte ridicate ale populației vârstnice (date la 1 ianuarie 2024), cu valori record în: Bătrâna: 46,36% Bunila: 44,3% Cerbăl: 42,44% Documentul mai arată că, între recensămintele din 2011 și 2021, populația județului Hunedoara a scăzut cu 13,6%, iar în unele comune montane declinul a fost mult mai puternic: Bătrâna (-30,71%) și Ghelari (-24,31%). În plus, în Bunila și Cerbăl, populația tânără reprezenta circa 6%, iar în mai mulți ani comunele Bătrâna, Bunila, Lelese și Cerbăl nu au înregistrat nașteri, potrivit aceluiași studiu. Ce urmează: calendarul reformei și riscurile specifice zonei Problema administrării comunelor foarte mici a revenit în prim-plan odată cu reforma administrativ-teritorială anunțată de Guvern în toamna lui 2026. La 30 octombrie 2026, ministrul Dezvoltării, Alexandru Stoica, a declarat că proiectul de comasare a comunelor cu cel mult 1.500 de locuitori ar urma să fie aplicat în două etape: până la 1 martie 2027 : comasare voluntară, cu acordul administrațiilor și al cetățenilor; ulterior: comasare obligatorie, cu efecte aplicate la alegerile locale din 2028. La nivel național, ministrul a indicat 429 de comune cu până la 1.500 de locuitori (identificate pe baza datelor de populație din 2023), iar pentru unirea voluntară ar urma să existe stimulente, inclusiv investiții și facilități fiscale. În Ținutul Pădurenilor, însă, articolul avertizează asupra unei dificultăți suplimentare: comunele cu populație foarte redusă administrează teritorii montane întinse, iar legăturile dintre sate sunt adesea grele. În acest context, comasarea poate rezolva o condiție numerică, dar poate crea presiuni operaționale noi asupra accesului la administrație și servicii publice, într-o regiune deja afectată de dispariția școlilor, magazinelor și punctelor medicale din multe sate. [...]