Uniunea Europeană propune un plan de urgență energetică pentru a face față crizei generate de conflictul din Iran - Măsurile vizează sprijinirea statelor membre în fața creșterii prețurilor și a deficitului de combustibili

Comisia Europeană pregătește un pachet de urgență care relaxează temporar regulile de ajutor de stat și deschide calea pentru subvenționarea facturilor la energie , într-o încercare de a limita șocurile din piață generate de războiul cu Iranul, potrivit Politico . Miza pentru economiile europene este dublă: amortizarea costurilor pentru companii și consumatori, fără a distorsiona piața unică prin scheme naționale inegale. Pachetul urmează să fie prezentat miercuri și încearcă să răspundă simultan unor riscuri care s-au schimbat rapid de la izbucnirea conflictului, pe 28 februarie: de la scumpiri, la temeri privind aprovizionarea cu gaze, apoi la presiuni legate de stocurile de combustibil pentru aviație și de capacitatea de rafinare. Ce conține pachetul: subvenții mai ușor de acordat și reduceri de taxe Din documente de lucru consultate de publicație reiese că Bruxelles-ul mizează în principal pe folosirea legislației existente și pe ajustări „subtile” și temporare pentru a o face mai eficientă. Printre măsurile descrise: modificări propuse ale regulilor privind subvențiile, care ar permite statelor să acopere până la 70% din costul facturilor angro la electricitate până în decembrie; posibilitatea de a acoperi până la 50% din costurile suplimentare cu combustibilii generate de criză pentru anumite sectoare; lucrul cu statele membre la reduceri țintite de taxe pentru scăderea facturilor la energie. O parte importantă a răspunsului rămâne însă fie pe termen lung, fie improvizată, pe fondul dificultății de a schimba rapid dependența de combustibili fosili. De ce riscul de fragmentare a pieței unice crește Extinderea subvențiilor este controversată, mai ales în statele mai bogate din nordul UE, care se tem că ajutoarele naționale pot distorsiona concurența în piața unică și pot deraia planificarea investițiilor „verzi”. În același timp, alte capitale consideră că măsurile nu merg suficient de departe și lasă grosul efortului financiar la nivel național. Un oficial național citat de Politico avertizează că subvențiile extinse „pot oferi un oarecare confort”, dar este puțin probabil „să schimbe semnificativ” situația, în condițiile în care o reacție cu adevărat eficientă cere timp și bani pe care nu toate statele îi au. Cum s-a schimbat criza: de la gaze la combustibili rafinați și aviație La începutul războiului, oficialii europeni au transmis că aprovizionarea este sigură, iar riscul principal este creșterea prețurilor, invocând diversificarea surselor și avansul regenerabilelor. Deși UE are o expunere relativ limitată la Strâmtoarea Hormuz , dependența de gaz natural lichefiat (GNL) a creat o vulnerabilitate: spre deosebire de gazul prin conducte, transporturile maritime pot fi redirecționate către piețe mai profitabile, amplificând competiția globală pentru volume mai mici. Momentul care a accentuat temerile privind gazele a fost bombardarea a două mari zăcăminte din Qatar, pe 19 martie, care a eliminat 3% din oferta globală „în câteva secunde”, potrivit articolului. Șefa companiei energetice de stat din Qatar a invocat „forță majoră” în contractele cu Italia și Belgia și a avertizat că refacerea capacității ar putea dura până la cinci ani. Ulterior, discuția a fost dominată de combustibilii rafinați: Politico notează că aproximativ 40% din aprovizionarea UE cu combustibil de aviație și motorină tranzitează Strâmtoarea Hormuz. Chiar și după eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol de către un grup de țări bogate sub egida Agenției Internaționale a Energiei, analiștii citați avertizează că Europa ar mai avea șase săptămâni de stocuri de combustibil de aviație . Ce urmează: coordonare mai strânsă, dar cu limite evidente Documentele de lucru indică și măsuri de coordonare între state, reducerea cererii și schimb de informații, inclusiv cartografierea dependențelor de combustibil de aviație și a capacității de rafinare din Europa. Politico descrie însă o coordonare încă fragmentată, în care multe discuții se poartă bilateral între Comisie și state, iar unele guverne acționează pe cont propriu — exemplul dat este Olanda, care a anunțat măsuri de urgență și o eliberare suplimentară de stocuri de petrol, înaintea unei coordonări la nivelul UE. În acest context, relaxarea regulilor de ajutor de stat poate deveni instrumentul central pe termen scurt, dar și sursa principală de tensiune: statele cu spațiu fiscal mai mare pot interveni mai agresiv, în timp ce economiile mai îndatorate riscă să rămână în urmă, ceea ce complică răspunsul comun la o criză pe care Bruxelles-ul însuși o descrie, implicit, ca fiind greu de anticipat și de „fixat” printr-un singur set de măsuri. [...]