US Navy vrea să integreze până la 20 de rachete antinavă LRASM pe bombardierele B-52H ale US Air Force - crește capacitatea de lovire la distanță împotriva flotei Chinei

SUA vor să transforme B-52 într-o platformă de lovire antinavă la distanță , prin integrarea a până la 20 de rachete LRASM pe fiecare bombardier, într-un demers care ar putea schimba modul în care Washingtonul își proiectează forța în Indo-Pacific, potrivit Focus . Planul apare într-o documentație de achiziție a Naval Air Systems Command, relatată de Naval News , care indică intenția US Navy de a integra rachetele antinavă AGM-158C LRASM pe bombardierele strategice B-52H ale US Air Force. Lucrările ar urma să fie realizate de Lockheed Martin. Ce se schimbă operațional: „magazie zburătoare” pentru lovituri maritime B-52 poate transporta deja până la 20 de rachete de croazieră JASSM pentru ținte terestre, iar LRASM face parte din aceeași familie de armament, ceea ce face integrarea „tehnic firească”, potrivit publicației poloneze Geekweek . Diferența este că LRASM este proiectată pentru ținte maritime, în special nave de război. În documentația citată sunt menționate activități precum adaptări software, teste de zbor, reparații la echipamentele de testare și investigații privind posibile defecțiuni — indicii că programul vizează integrarea completă, nu doar o demonstrație punctuală. De ce contează în Indo-Pacific: lovire de la distanță, cu salve mari Miza este creșterea capacității SUA de a lovi nave la distanță mare, în special în scenarii care implică marina Chinei. B-52 poate decola de pe baze îndepărtate și poate transporta mai multe rachete decât un singur avion de pe portavion, ceea ce, în logica planului, ar permite completarea grupărilor de portavioane care, într-un conflict cu China, ar trebui să opereze în proximitatea sistemelor chineze de apărare antiaeriană cu rază lungă. Fostul pilot de B-52 Mark Gunzinger a declarat, citat de Naval News, că mai multe bombardiere ar putea lansa într-o singură misiune un număr mare de rachete asupra țintelor maritime, ceea ce ar crește „puterea de lovire” a SUA în Indo-Pacific. Publicația Asia Times interpretează inițiativa ca pe un posibil răspuns la dimensiunea numerică a marinei chineze și amintește că SUA (prin Congres) au semnalat anterior creșterea forțelor navale ale Chinei. Limitări: B-52 nu este invizibil, iar distanța rămâne critică Focus notează și constrângerile: B-52 nu este un avion „stealth” (cu semnătură radar redusă), ceea ce înseamnă că ar trebui să opereze la distanță suficientă față de apărarea antiaeriană chineză și ar putea depinde de sprijinul altor aeronave și sisteme. În plus, chiar și cu LRASM, distanța față de țintă este limitată de raza rachetei. LRASM are, potrivit Naval News, o rază de acțiune de peste 320 km și include capabilități precum atacul asupra navelor în mișcare, căutare autonomă a țintei într-o zonă definită, dificultate sporită de detectare de către adversar și utilizare fără dependență completă de GPS. Racheta folosește senzori proprii și ghidaj în infraroșu în faza finală, astfel încât ținta nu trebuie fixată înainte de lansare cu coordonate perfect precise. Context: LRASM există deja pe alte platforme, B-52 ar fi „încă o opțiune” Racheta a fost integrată deja pe alte aeronave: B-1B Lancer o poate utiliza, iar în iunie 2026 US Air Force a confirmat pentru prima dată folosirea LRASM de către un B-2A Spirit în Pacific. Integrarea pe B-52 ar adăuga, în această arhitectură, o platformă capabilă să lanseze salve mari de rachete antinavă, însă eficiența ei într-un conflict de intensitate ridicată depinde de modul în care va fi gestionată vulnerabilitatea bombardierului și de sprijinul din rețea (aeronave și sisteme de protecție/descoperire). [...]