Pentagonul evaluează reducerea trupelor SUA din Golful Persic - bazele avariate în războiul cu Iranul redeschid discuția despre reconstrucție și costuri

Pentagonul analizează o posibilă reducere a prezenței militare în Orientul Mijlociu , pe fondul costurilor și al vulnerabilităților scoase la iveală de războiul cu Iranul, potrivit Digi24 , care citează o analiză The Washington Post. Miza este una operațională și bugetară: SUA ar putea evita reconstruirea bazelor „ca înainte”, după luni de atacuri care au avariat infrastructura și au consumat muniție de apărare aeriană. Un element central al evaluării este oportunitatea retragerii unor trupe din Golful Persic, unde se află cele mai mari baze americane din regiune și unde instalațiile au fost „grav afectate” de atacuri iraniene, potrivit persoanelor familiarizate cu analiza citate de The Washington Post. În acest context, Departamentul Apărării ar fi semnalat deja că ar putea să nu reconstruiască bazele la același nivel ca înainte de conflict. Evaluarea este derulată de biroul de politici al Pentagonului, însă, potrivit unui înalt oficial citat sub condiția anonimatului, și Statul Major Interarme, respectiv Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) analizează opțiunile. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, nu ar fi dispus încă o revizuire oficială a poziției SUA în regiune, descriind demersul drept „planificare prudentă”, care ar putea influența deciziile privind reconstrucția bazelor avariate. Ce înseamnă, practic, „reducerea” și de ce contează CENTCOM are în mod normal aproximativ 40.000 de soldați în aproape 20 de baze, dispuse pe un arc de circa 1.500 de mile (aprox. 2.400 km), de la Iordania până în Oman. De la începutul anului, SUA au trimis în regiune mai multe nave de război, avioane de vânătoare, mijloace de apărare aeriană și alte echipamente, iar în timpul conflictului ar fi efectuat peste 13.000 de lovituri aeriene împotriva Iranului. În paralel, războiul a expus vulnerabilitatea bazelor din Golf la rachete și drone, iar unele relocări de personal dinspre instalațiile considerate prea expuse ar putea continua și după încheierea conflictului, potrivit unei persoane familiarizate cu ajustările de poziționare. În discuții ar fi fost implicat și amiralul Bradley Cooper, șeful CENTCOM, care ar susține deliberările privind o mutare a trupelor „spre vest”, din Golful Persic. Costuri, stocuri de interceptori și presiune pe reconstrucție The Washington Post a relatat anterior (conform materialului preluat de Digi24) că șase militari americani au fost uciși într-un atac din martie asupra Portului Shuaiba , o bază militară din Kuweit, și că peste 200 de instalații americane au fost avariate sau distruse în timpul conflictului. Totodată, în timp ce își apăra personalul, armata americană ar fi folosit peste 1.000 de rachete de interceptare, ceea ce a redus stocurile Pentagonului de rachete Patriot și THAAD (sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă). În acest cadru, mutarea unor trupe și echipamente către Iordania, Israel sau coasta Mării Roșii a Arabiei Saudite este prezentată ca o opțiune care ar putea reduce o parte din presiune, deși nu ar fi o soluție completă. Pentagonul a estimat public că războiul va costa aproximativ 37,5 miliarde de dolari (aprox. 169 miliarde lei) până la finalul lunii septembrie, sumă care nu include fondurile necesare pentru reconstrucția bazelor din regiune. Efecte pentru aliații din Golf și următorii pași Statele din Golf se bazează de decenii pe forțele americane pentru apărare, iar o reducere a prezenței ar putea lăsa unele țări cu un deficit de capacitate în fața atacurilor iraniene; compensarea prin investiții interne sau parteneriate alternative ar putea dura de la câteva luni la câțiva ani, potrivit sursei. În interiorul administrației americane, subiectul ar urma să alimenteze o dezbatere între tabăra favorabilă intervențiilor militare și cea care susține reducerea angajamentelor externe pentru a prioritiza apărarea teritoriului SUA sau descurajarea unor adversari precum China. Deocamdată, din informațiile prezentate, analiza nu s-a transformat într-o decizie formală, iar direcția finală depinde de opțiunile privind reconstrucția și repoziționarea post-conflict. [...]