Marina SUA riscă să piardă 2.080 de celule de lansare pentru rachete Tomahawk - retragerea submarinelor Ohio convertite și a crucișătoarelor Ticonderoga lasă un gol pe care Virginia Block V îl acoperă doar parțial

Marina SUA riscă să piardă în câțiva ani peste 2.000 de celule de lansare pentru rachete , odată cu retragerea din serviciu a patru submarine Ohio convertite și a tuturor crucișătoarelor din clasa Ticonderoga , ceea ce ar reduce „adâncimea magaziei” – capacitatea de a susține lovituri repetate înainte de epuizarea muniției – potrivit Focus . În total, ar urma să dispară 2.080 de celule de lansare pentru rachete ghidate, în principal pentru rachete de croazieră Tomahawk, notează publicația, citând analiza „Indian Defence Review”. Cele patru submarine vizate – USS Ohio, USS Michigan, USS Florida și USS Georgia – au fost construite inițial ca platforme pentru rachete balistice, apoi convertite la începutul anilor 2000 pentru misiuni convenționale. Fiecare poate transporta până la 154 de Tomahawk în tuburi verticale. De ce contează: scade „magazintul” de lovituri al flotei Miza nu este doar numărul de platforme, ci capacitatea de a livra rapid un volum mare de lovituri de la distanță. Un singur submarin Ohio convertit poate lansa un „baraj” de rachete care, altfel, ar necesita mai multe nave de suprafață sau numeroase atacuri aeriene, arată materialul. În plus, aceste submarine pot rămâne luni întregi în zonă fără a fi detectate, lovind din imersiune și schimbând poziția discret. Submarinele au și un rol operațional suplimentar: două tuburi convertite pe fiecare navă pot funcționa ca ecluze pentru forțe speciale. Potrivit textului, până la 66 de militari din structuri de operațiuni speciale pot fi infiltrați astfel, alături de sisteme fără pilot și echipamente de recunoaștere. Înlocuirea cu Virginia Block V nu acoperă golul Marina încearcă să acopere deficitul prin submarine din clasa Virginia, varianta Block V, care primesc un segment suplimentar ce crește numărul de celule de lansare de la 12 la 40. Chiar și așa, calculele rămân nefavorabile: fiecare submarin nou adaugă 28 de locuri suplimentare pentru Tomahawk, dar „nu se apropie” de capacitatea unui singur Ohio convertit, potrivit articolului. Un alt obstacol este capacitatea industrială: șantierele sunt încărcate și pentru că lucrează simultan la noua clasă Columbia, destinată descurajării nucleare, ceea ce întârzie ritmul de livrare al înlocuitorilor. Efecte operaționale: mai multe misiuni pe unități mai mici, rotații mai grele Pe măsură ce dispar submarinele Ohio convertite și cele 12 crucișătoare Ticonderoga, sarcina se redistribuie către mai multe unități mai mici. Analiști citați de „Indian Defence Review” avertizează că acest lucru ar însemna mai multe ieșiri în larg pentru a acoperi aceleași nevoi, cu presiune pe planurile de misiuni și pe rotațiile echipajelor. În scenarii de conflict cu Rusia sau China, unde se consumă rapid stocuri mari de rachete în lovituri la distanță, reducerea numărului de Tomahawk disponibile pe submarine și crucișătoare ar putea împinge mai repede flota către limitele stocurilor, potrivit „19FortyFive”, citat în material. La final, Marina SUA se confruntă cu o alegere dificilă: să mențină mai mult timp în serviciu platforme foarte vechi, dar extrem de puternice – unele cu corpul de peste patru decenii, care necesită monitorizare constantă a reactorului și a structurii – sau să accepte un gol de capabilitate până când înlocuitorii vor fi disponibili în număr suficient. [...]