Banca Națională a României intervine masiv pentru a stabiliza leul în fața instabilității politice - Impactul crizelor politice asupra cursului valutar și economiei locale devine tot mai evident

Instabilitatea politică se vede rapid în costurile de finanțare și în curs , iar BNR ajunge să „cumpere timp” prin intervenții care limitează oscilațiile leului, arată o analiză citată de Adevărul . Miza pentru companii și pentru buget nu este doar nivelul EUR/RON, ci felul în care incertitudinea se transformă în dobânzi mai mari și presiuni fiscale. Analiza companiei de consultanță CC Tax Advisory reconstruiește evoluția cursului EUR/RON în momente-cheie de instabilitate politică, folosind comunicate BNR, presa financiară a perioadei și arhivele cursului de referință. Sunt urmărite patru repere: nivelul de la începutul săptămânii în care a fost anunțată schimbarea premierului, cursul din ziua demiterii, variația procentuală și timpul necesar revenirii la nivelul anterior crizei. În același timp, autorii notează că leul are un trend structural de depreciere, iar intervențiile BNR au vizat frecvent limitarea fluctuațiilor, nu schimbarea direcției. Ce arată datele: incertitudinea contează mai mult decât evenimentul Potrivit Corneliei Năstase, CEO al CC Tax Advisory, concluzia celor zece ani analizați este că moneda reacționează mai puțin la „evenimente politice punctuale” și mai mult la gradul de incertitudine generat. Când succesiunea la guvernare este previzibilă, piețele tind să „ignore” turbulențele; când nu există un succesor clar, volatilitatea crește. În medie, o tranziție guvernamentală „dezordonată” este asociată cu o depreciere de aproximativ 0,74%, iar în episoade de criză combinată (politică și electorală) mișcarea poate depăși 3%, potrivit analizei. Consecințele sunt resimțite în special de companiile cu expunere în valută: contracte în euro, credite externe sau importuri semnificative, pentru care incertitudinea se traduce rapid în costuri mai mari. De ce reacționează mai repede obligațiunile decât cursul Pentru criza din 2026, analiza introduce o nuanță: piața obligațiunilor ar reacționa mai rapid decât cursul valutar. Explicația invocată este că BNR a arătat că poate interveni pentru stabilizarea leului, în timp ce costurile de finanțare externă nu au un mecanism similar de „protecție”. În practică, creșterile bruște ale randamentelor obligațiunilor, pe fondul tensiunilor politice interne, înseamnă că riscul politic este inclus direct în costul de împrumut al statului. Ulterior, aceste costuri se pot propaga în economie prin dobânzi mai mari, presiuni bugetare și posibile ajustări fiscale care afectează mediul de afaceri, potrivit materialului. Analiza notează și că vulnerabilitatea este mai ridicată decât în anii anteriori, pe fondul unui deficit bugetar mare, presiunilor asupra ratingului suveran și spațiului fiscal limitat, ceea ce amplifică impactul potențial al șocurilor politice. Intervențiile BNR: stabilizare, dar și „mascarea” șocului Profesorul Radu Nechita (Universitatea Babeș-Bolyai) explică legătura dintre inflație, dobânzi și curs prin mecanismul puterii de cumpărare: dacă leul cumpără mai puțin în țară, nu își poate păstra valoarea nici față de bunurile din import, iar „valuta este un bun din import”. În plus, dacă oamenii anticipează inflație mai mare, vor cere dobânzi mai mari pentru a împrumuta bani, ceea ce leagă direct cursul de costul finanțării. Nechita insistă că piețele „nu reacționează la trecut, ci la viitor”, iar mișcările de curs pot apărea înainte de alegeri, dacă direcția politică este anticipată; șocurile apar când există surprize. În acest context, el dă exemplul anului 2024, când un rezultat electoral neașteptat ar fi generat turbulențe, iar banca centrală „a trebuit să cheltuiască miliarde de euro” pentru a apăra cursul, prin vânzări de euro și dolari pentru a împiedica deprecierea leului. Tot el critică intervenția, sugerând că efectele reale au fost „mascate”: „BNR a izolat populația de consecințe și a împiedicat ca acestea să fie reflectate în prețuri”. Ce pot face companiile: acoperirea riscului valutar În fața unui risc care revine recurent, companiile sunt sfătuite să trateze instabilitatea politică drept un risc „gestionabil”, nu un eveniment excepțional. Instrumentele menționate includ: contracte forward (înțelegeri pentru un curs stabilit pentru o dată viitoare); opțiuni valutare (dreptul, nu obligația, de a cumpăra/vinde valută la un curs stabilit); conturi multivalută. Concluzia de fond a analizei: durata incertitudinii, nu momentul schimbării, influențează cel mai mult cursul — iar semnalul inițial al pieței poate veni, în actualul context, mai întâi din costurile de finanțare ale statului, înainte să se vadă în EUR/RON. [...]