Externe22 nov. 2026
Companiile chineze își mută producția în parcuri industriale din străinătate - costuri mai mici și ocolirea barierelor tarifare din SUA și Europa
Companiile chineze își extind producția în afara țării pentru a reduce costurile și a ocoli barierele comerciale , construind parcuri industriale susținute de stat în piețe cu forță de muncă mai ieftină și acces mai bun la clienți, potrivit Antena 3 . Miza economică este dublă: scăderea cheltuielilor de producție și menținerea competitivității în condițiile în care taxele vamale din SUA și Europa au scumpit exporturile „Made in China”. Un exemplu este proiectul Mohammed VI Tanger Tech City , lângă Tanger (Maroc), gândit să găzduiască aproximativ 200 de companii, în majoritate chineze. În interiorul complexului, Qingdao Sentury Tire Co. a deschis o fabrică unde își propune să producă 12 milioane de anvelope anual, iar BTR New Material Group Co. construiește două fabrici cu o țintă de 110.000 de tone pe an de componente pentru baterii. Hailiang Group Co. preconizează, la rândul său, producția a mii de tone de materiale pe bază de cupru. De ce contează: „Made by China” poate înlocui „Made in China” fără să schimbe dependența Extinderea producției chineze în străinătate complică eforturile SUA și ale Europei de a reduce dependența de industria chineză, arată materialul citat. Chiar dacă fabricile sunt mutate în țări precum Ungaria, Malaezia sau Etiopia, companiile pot continua să se bazeze pe utilaje, ingineri și furnizori din China, astfel încât bunurile nu mai sunt fabricate în China, dar rămân „produse de China”. În același timp, autoritățile vamale devin mai atente la practica redirecționării produselor prin țări terțe pentru a evita taxele, ceea ce împinge companiile către investiții mai consistente în producție locală, nu doar către rute logistice alternative. Cum funcționează modelul: parcuri industriale și lanțuri de furnizori „la pachet” Parcurile industriale sprijinite de stat reduc barierele de intrare pentru producători: teren, utilități, proceduri vamale și logistică sunt, în mare parte, rezolvate prin infrastructura deja pregătită. Pe măsură ce fenomenul crește, furnizorii urmează companiile mari în străinătate, ceea ce accelerează formarea unor ecosisteme industriale locale. Un exemplu din material este Zona Economică Specială Sihanoukville (Cambodgia), unde aproximativ 80% dintre cele 200 de companii sunt chinezești, iar un manager citat spune că firma „încurajează furnizorii să își stabilească operațiunile aici” pentru a dezvolta industrii conexe. Unde se mută producția și ce se fabrică Articolul enumeră mai multe hub-uri și proiecte care ilustrează amploarea fenomenului: Mexic (lângă Monterrey, parcul Hofusan): producție de canapele, electrocasnice, pompe de apă, gazon artificial și piese auto. Indonezia (parcul Morowali): aproape 100.000 de oameni lucrează în fabrici unde nichelul este prelucrat pentru oțel inoxidabil și materiale pentru baterii de vehicule electrice. Etiopia (lângă Addis Abeba): peste 100 de companii chineze au angajat mai mult de 20.000 de lucrători pentru încălțăminte, produse farmaceutice, automobile și alte bunuri. Maroc (investiție separată de parcuri): Gotion High-Tech construiește o fabrică pe coasta atlantică; compania intenționează ca, în următorul deceniu, să producă baterii pentru până la 1,4 milioane de vehicule electrice pe an și estimează circa 8.000 de locuri de muncă. Brazilia: BYD asamblează automobile electrice și hibride într-un fost complex Ford din statul Bahia. Kenya: Keda produce plăci ceramice pentru consumatorii africani. Vietnam: Xfanic produce accesorii pentru telefoane mobile și calculatoare pentru clienți globali. În logica alegerii locațiilor, materialul indică elemente recurente: costuri relativ scăzute, infrastructură solidă și acces la piețe cheie. Marocul este dat ca exemplu prin faptul că are acorduri comerciale atât cu Uniunea Europeană, cât și cu SUA. Context: de la „Belt and Road” la presiunea tarifelor Tendința a început să se contureze în anii 2000, când Beijingul a încurajat extinderea internațională, și s-a accelerat după 2013, odată cu inițiativa „Belt and Road ” („Centura și Drumul”), menită să faciliteze construcția de infrastructură și zone industriale în mai multe regiuni. Deteriorarea relațiilor comerciale dintre SUA și China a adăugat un impuls suplimentar, iar companiile au ajuns să considere extinderea externă o decizie „mai logică”, potrivit unei analiste citate în material. Pentru economiile-gazdă, investițiile aduc locuri de muncă și infrastructură industrială; pentru SUA și UE, însă, mutarea producției poate însemna că reducerea dependenței de China devine mai greu de măsurat și de obținut doar prin tarife aplicate importurilor etichetate „Made in China”. [...]