Forțele Aeriene ale SUA testează drona semiautonomă Fury - O inovație care va transforma lupta aeriană prin integrarea tehnologiilor avansate

Testele reușite ale dronei semiautonome Fury mută accentul spre operațiuni cu echipe mici și fără infrastructură grea , un model care poate schimba practic modul în care Forțele Aeriene ale SUA își proiectează misiunile și logistica pentru aviația de luptă, potrivit HotNews . Unitatea de Operațiuni Experimentale (EOU) a Forțelor Aeriene americane a testat drona YFQ-44A Fury, dezvoltată de Anduril Industries , cu obiectivul explicit ca aparatul să poată fi operat de o echipă restrânsă, fără „infrastructură grea” în jur. Drona face parte din programul Collaborative Combat Aircraft (CCA), iar testele au fost relatate de DefenseNews.com . Testele au avut loc la baza Edwards din California și au vizat capacitatea de lansare, recuperare și reînarmare în condiții semi-autonome. Un element operațional important: Anduril a eliminat nevoia unui pilot la sol cu joystick pe durata misiunii. Operatorii au încărcat de la început planurile și parametrii de misiune pe un laptop, iar drona a executat singură rularea pe pistă, decolarea, operațiunile cerute și revenirea la bază. Publicația citată notează și că echipa de mentenanță a reușit să pregătească aparatul între zboruri în doar câteva ore, după o instruire minimă. „Aripă loială” pentru F-35 și F-22: ce rol ar urma să aibă Fury Fury este proiectată ca „aripă loială” (loyal wingman) pentru avioane de vânătoare cu pilot, precum F-35 sau F-22, adică o dronă care zboară alături de acestea și le extinde capabilitățile. În material sunt menționate, între rolurile posibile: culegere de informații și depistare de ținte; transport de muniții suplimentare; executarea de atacuri la indicația piloților. Drona execută planuri de misiune independent și își gestionează controlul zborului și reglarea motorului, iar la final revine la bază și aterizează la comandă. Software și flexibilitate de misiune Fury folosește un sistem software numit Lattice, descris ca un instrument care îi permite să „perceapă” mediul și să integreze rapid informații dintr-o rețea de senzori (ai aeronavei, ai altor avioane sau de la sol). În articol se arată că drona poate lua decizii tactice, coordona acțiuni cu alte aeronave, identifica amenințări și prioritiza ținte, iar arhitectura deschisă ar permite schimbarea rapidă a tipului de misiune (de la aer-aer la război electronic sau culegere de informații). Date tehnice și calendar: producție vizată din 2026, flotă dorită de cel puțin 1.000 HotNews prezintă Fury ca un aparat cu design apropiat de un avion de vânătoare, dar mai mic (aprox. jumătate din dimensiunile unui F-16). Printre specificațiile menționate: plafon de zbor: aprox. 15.000 m; viteză: subsonică, până la Mach 0,95; suprasarcini: până la 9G; motor: turbofan Williams FJ44-4M (17,8 kN); greutate maximă la decolare: 2.270 kg; autonomie: peste 15 ore; armament: poate transporta rachete aer-aer AIM-120 AMRAAM pe două puncte externe. Primul zbor a avut loc la 31 octombrie 2025, iar compania a indicat ca țintă începerea producției de serie în 2026. În aprilie 2024, Forțele Aeriene SUA au anunțat că Anduril Industries și General Automatics au fost selectate pentru a proiecta și construi primul lot de drone de escortă pentru avioane de generația a cincea (F-22, F-35) și pentru viitorul avion de generația a șasea F-47. Nu este precizat câte drone YFQ-44A au fost comandate, însă Pentagonul a menționat că își dorește o flotă de cel puțin 1.000 de astfel de aparate, iar o decizie a Forțelor Aeriene este așteptată „în cursul acestui an”, potrivit articolului. [...]