Atomic-6 instalează pentru prima dată pe orbită armura compozită Space Armor pe satelitul Starburst-1 - test în condiții reale pentru protecția împotriva resturilor spațiale la viteze de până la 16.000 mph

Armura compozită „Space Armor” a Atomic-6 a intrat pentru prima dată în utilizare pe orbită , într-un test operațional care vizează reducerea riscului de avarii la sateliți din cauza deșeurilor spațiale, potrivit Interesting Engineering . Tehnologia a fost instalată pe nava Starburst-1 a Portal Space Systems , lansată cu o rachetă SpaceX Falcon 9, în misiunea Bandwagon-5 de la Cape Canaveral, Florida. Miza este una practică: în jurul Pământului există nu doar sateliți scoși din uz și trepte de rachetă abandonate, ci și milioane de fragmente mici care se deplasează cu viteze relative foarte mari. Chiar și un fragment minuscul poate produce daune majore la impact, iar bucățile mici sunt, în general, imposibil de urmărit și evitat. De ce contează: protecție fără „efect secundar” de fragmentare Atomic-6 susține că „Space Armor” este proiectată să absoarbă impactul unor particule mici fără să genereze, la rândul ei, fragmente suplimentare – o problemă asociată cu unele soluții clasice de protecție. Articolul compară nevoia de astfel de sisteme cu o „vestă antiglonț” pentru nave spațiale, pe fondul aglomerării orbitelor. Ca exemplu de energie la impact, publicația indică o sferă de aluminiu cu diametrul de 3 mm care ar lovi la 7 km/s (aprox. 25.200 km/h), un scenariu în care energia cinetică ar fi comparabilă, ca ordin de mărime, cu energia la gura țevii a unor muniții de pistol puternice (deși fizica impactului la hiperviteză diferă). Cum se poziționează față de „scutul Whipple” Materialul trece în revistă și „Whipple Shield”, una dintre cele mai folosite soluții: un strat exterior „sacrificabil”, separat de corpul navei, care fragmentează și vaporizează parțial proiectilul, iar un perete posterior absoarbe norul rezultat. Limita menționată este că, deși eficient, acest tip de protecție poate produce resturi suplimentare și poate crește dimensiunea și volumul navei. În contrast, Atomic-6 descrie soluția sa ca fiind relativ subțire și ușoară. Compoziția plăcilor este proprietară, însă compania indică un proces specializat de fabricație „fibră–rășină”, specific materialelor compozite (fibre de armare într-o matrice polimerică). Un alt element relevant operațional: armura este descrisă ca „transparentă” la radiofrecvență, ceea ce ar permite aplicarea inclusiv pe antene și echipamente de comunicații, nu doar pe „carcasa” principală. Ce urmează: testul din orbită, cu date din telemetrie Deși „Space Armor” a trecut prin teste la hiperviteză la sol, instalarea pe Starburst-1 este prezentată ca o ocazie de a evalua performanța în condiții reale. Potrivit articolului, Atomic-6 speră ca nava să fie lovită de deșeuri spațiale, pentru a putea surprinde impactul pe cameră și a analiza rezultatele prin telemetria de la bord. Într-o declarație pentru PR Newswire, CEO-ul Atomic-6, Trevor Smith, a spus: „Am demonstrat că plăcile Space Armor® pot rezista deșeurilor care se deplasează la viteze extraordinare fără a genera fragmente secundare dăunătoare.” „Acum, punem această tehnologie la lucru la bordul Starburst-1 al Portal, făcând un pas important către extinderea implementării și către un spațiu mai sigur și mai sustenabil.” [...]