Energie16 nov. 2026
Iranul avertizează asupra penuriilor de gaze în iarnă - deficit estimat la vârf de 430 milioane m³/zi, cu risc de opriri în industrie și întreruperi de curent
Iranul intră în iarnă cu un deficit estimat de gaze care riscă să lovească industria și să împingă costurile în economie , pe fondul avariilor la infrastructura energetică și al problemelor structurale de investiții și eficiență, potrivit Al Jazeera . Deși Iranul are a doua cea mai mare rezervă dovedită de gaze naturale din lume (după Rusia), guvernul a prognozat săptămâna trecută un deficit la vârful de consum de circa 430 milioane metri cubi pe zi în timpul iernii, cu impact potențial atât asupra gospodăriilor, cât și asupra companiilor. Autoritățile pun situația pe seama infrastructurii îmbătrânite, subinvestițiilor, sancțiunilor care limitează finanțarea și accesul la echipamente, dar și pe consumul ineficient și capacitatea redusă de stocare, la care se adaugă pagubele din război. Avarii la rafinării și recuperare lentă a capacității Saeed Tavakoli, șeful Companiei Naționale Iraniene de Gaze, a declarat presei locale că șase rafinării au fost lovite de 26 de proiectile pe 18 martie, iar imediat după atacuri ar fi fost scoase din funcțiune 28% din capacitatea de producție de gaze a Iranului. Guvernul susține că aproximativ 100 milioane metri cubi pe zi din capacitatea de procesare a fost restaurată, însă readucerea completă a încă 130 milioane metri cubi pe zi pierduți în urma atacurilor SUA și Israel ar putea dura până în 2028. În paralel, Hashem Oraee, șeful Uniunii Asociațiilor Energetice din Iran, a spus presei locale că Iranul nu se poate baza pe importuri de gaze pentru a acoperi deficitul. De ce industria e prima expusă și ce efecte se văd deja În scenariul penuriilor, sectorul industrial ar urma să suporte cea mai mare parte a ajustării, deoarece autoritățile tind să prioritizeze populația, care folosește gazul pentru încălzire, potrivit lui David Jalilvand, director general al consultanței Orient Matters din Germania. El avertizează însă că prioritizarea gospodăriilor nu garantează alimentarea neîntreruptă dacă deficitul devine sever. Un semnal concret a apărut deja: compania Zagros Petrochemical , din hub-ul energetic Asaluyeh (sudul Iranului), și-a informat acționarii că a oprit o unitate de producție de metanol „până la noi ordine”, în linie cu directivele Companiei Naționale Iraniene de Gaze. Risc de pene de curent și costuri de mediu mai mari Penuriile de gaze pot declanșa și întreruperi de electricitate dacă centralele rămân fără combustibil. În anii recenți, pentru a evita lipsa de curent, unele centrale au ars combustibili mai ieftini, în special „mazut” (un combustibil greu), care poluează semnificativ aerul. Mostafa Rajabi Mashhadi, adjunct al ministrului energiei, a declarat sâmbătă pentru agenția ILNA (apropiată statului) că arderea de mazut va continua și anul acesta. Măsuri de reducere a consumului: temperaturi impuse și deconectări Gazul reprezintă 73% din mixul energetic al Iranului, iar consumul gospodăriilor a ajuns la 480 milioane metri cubi pe zi și este așteptat să crească odată cu venirea frigului, potrivit lui Tavakoli. Iarna trecută, vârful de consum pentru gospodării, afaceri și mici industrii a fost de 737 milioane. Compania națională de gaze indică 11 din cele 31 de provincii ca fiind considerabil vulnerabile la penurii în această iarnă, în special în nord (inclusiv Mazandaran, Golestan și Khorasanul de Nord), unde temperaturile scăzute și poziționarea la capătul liniilor de transport pot agrava problemele de presiune. Guvernul a anunțat măsuri de economisire, inclusiv: reducerea cu 20% a consumului de gaze în instituțiile afiliate statului; obligația ca birourile să mențină temperatura la circa 18°C și să oprească încălzirea în zilele libere; recomandarea ca locuințele să fie menținute la 18–21°C. Autoritățile spun că inspecțiile de săptămâna trecută au dus la deconectarea clădirii Ministerului Educației și a altor cinci clădiri guvernamentale din Teheran, pentru nerespectarea directivelor. Într-o conferință de presă, purtătoarea de cuvânt a guvernului, Fatemeh Mohajerani, a avertizat explicit că, dacă consumul crește, gazul ar putea fi întrerupt la nivel național, inclusiv în Teheran, subliniind că reluarea alimentării cu gaze este mai lentă decât în cazul electricității. „Spre deosebire de electricitate, care poate fi reconectată rapid după ce a fost întreruptă, readucerea gazului după oprire este un proces care consumă timp.” Context: presiune pe întregul sistem energetic și posibile scumpiri Pe lângă criza gazelor, guvernul se confruntă și cu un dezechilibru la aprovizionarea cu benzină și a impus întreruperi sporadice de electricitate în vară și la început de toamnă pentru a acoperi deficitul de producție. În plus, după două majorări ale prețului benzinei în mai puțin de un an, autoritățile au limitat semnificativ cotele lunare de benzină pentru vehiculele personale, iar noi scumpiri rămân posibile, potrivit articolului. Prim-vicepreședintele Mohammad Reza Aref a cerut economisirea gazului, invocând dezechilibrele din anii anteriori și pagubele din război. În același timp, utilizatorii cu consum ridicat au fost avertizați că tarifele la gaze vor crește „exponențial” dacă nu reduc consumul. Ce urmează: investiții, tehnologie și eficiență, dar cu constrângeri externe Pe termen mediu, Jalilvand arată că dezvoltarea zăcământului South Pars (cel mai mare zăcământ offshore de gaze naturale din lume, împărțit de Iran și Qatar) a fost crucială pentru creșterea ofertei, însă menținerea ritmului depinde tot mai mult de soluții tehnice care cer investiții străine și tehnologie. În paralel, el indică și o problemă de cerere: potențial mare de eficiență energetică, dar greu de valorificat fără investiții și reforme interne, inclusiv pe fondul prețurilor puternic subvenționate la energie. Umud Shokri, strateg energetic și cercetător asociat la George Mason University, avertizează că, dacă problemele rămân nerezolvate, efectele ar depăși sectorul energetic și ar ajunge în producția industrială, ocuparea forței de muncă, inflație și nivelul de trai, cu riscul ca o criză sezonieră să devină una aproape permanentă. [...]