Știință21 nov. 2026
NASA schimbă arhitectura Artemis pentru a simplifica misiunile lunare - rămâne neclar câte realimentări orbitale va necesita Starship
Recuperarea reușită a Starship mută presiunea pe realimentarea orbitală , un pas fără de care arhitectura NASA pentru aselenizări cu vehiculul SpaceX rămâne blocată, iar planificarea misiunilor Artemis continuă să depindă de un număr încă neclar de lansări „cisternă”, potrivit Ars Technica . Succesul recent al SpaceX de a recupera Starship după zbor (inclusiv „prinderea” la turnul de lansare) este văzut de NASA ca un prag important, pentru că deschide perspectiva unei cadențe mai mari de lansări și, mai ales, a unei demonstrații de realimentare pe orbită, întârziată, pe care compania ar urma să o facă anul viitor. Pentru SpaceX, reutilizarea rapidă ar accelera și desfășurarea noii generații de sateliți Starlink, dar pentru NASA miza este dezvoltarea versiunii de „spațiu profund” a Starship, destinată transportului astronauților pe suprafața Lunii. Realimentarea pe orbită rămâne „veriga” critică Demonstrația de transfer de combustibil a alunecat cu doi ani față de finalul lui 2024, pe fondul problemelor tehnice ale vehiculului. Acum, NASA se așteaptă ca în primul trimestru al anului viitor SpaceX să lanseze două Starship-uri, unul din Florida și unul din Texas, să le andocheze pe orbită joasă și să transfere o cantitate „semnificativă” de combustibil, după cum a declarat pentru publicație Steve Creech , managerul programului Human Landing System (HLS) din NASA. Testul ar fi prima transferare în spațiu a unei cantități importante de combustibili criogenici (metan și oxigen lichid) între două vehicule, iar rezultatele ar trebui să arate cât combustibil se pierde prin evaporare („boil-off”) în timpul operațiunii. De aici derivă și una dintre cele mai mari necunoscute operaționale: câte zboruri de realimentare vor fi necesare pentru a încărca suficient Starship-ul lunar. Estimările menționate în articol variază puternic: 6–8 zboruri de realimentare – interval invocat de Elon Musk, sub ipoteza unor îmbunătățiri viitoare ale vehiculului; 20 de lansări de realimentare – o cifră de planificare mai conservatoare folosită de NASA. În prezent, versiunea Starship V3 este descrisă ca fiind încă „departe” de capacitatea de 100 de tone metrice pe orbită joasă, iar primele misiuni lunare Artemis ar urma să folosească tocmai această versiune, potrivit lui Creech. Artemis III devine misiune de test în orbită joasă, iar aselenizarea se mută la Artemis IV NASA a modificat în acest an planul pentru Artemis III, transformând-o dintr-o misiune lunară într-una pe orbită joasă a Pământului. Consecința directă: prima aselenizare cu echipaj din programul Artemis este împinsă la Artemis IV , țintită „înainte de finalul lui 2028”. În noul profil pentru Artemis III, echipajul de patru persoane ar urma să ajungă pe orbită joasă cu racheta SLS și capsula Orion, apoi: să andocheze timp de două zile cu landerul Blue Origin „Blue Moon” (lansat cu New Glenn) pentru teste ale cabinei presurizate și ale sistemelor de susținere a vieții; să se desprindă și să andocheze pentru aproximativ două ore cu Starship, într-o orbită ușor mai joasă, sub majoritatea constelației Starlink; astronauții nu ar intra în vehiculul SpaceX. Creech explică diferența de accent între testele cu Blue Moon și cele cu Starship prin priorități: NASA vrea să păstreze SpaceX concentrată pe realimentarea orbitală și pe demonstrația de aselenizare fără echipaj, în timp ce Blue Origin are mai puțină experiență cu sisteme de susținere a vieții pentru zboruri orbitale de durată mai mare. Arhitectura se simplifică pentru landere, dar apar riscuri pentru Orion și SLS NASA a ajustat și arhitectura misiunilor ulterioare, eliminând cerința ca Orion să „aștepte” 90 de zile pe orbită lunară până la sosirea landerului – o constrângere care, potrivit lui Creech, adăuga complexitate majoră pentru ambele landere. O schimbare importantă: în loc ca Orion să se întâlnească cu Starship lângă Lună, planul prevede ca Orion să se cupleze cu Starship în orbită înaltă a Pământului , iar Starship să îl împingă apoi spre Lună. Totuși, rămâne neclar dacă SpaceX va trebui să facă realimentare și la altitudini mai mari decât orbita joasă, înainte de întâlnirea cu Orion – un punct pe care NASA spune că încă îl „negociază” tehnic. Pentru misiunile cu Blue Moon, planul actualizat renunță la realimentarea în spațiu, dar păstrează o cerință operațională grea: patru lansări New Glenn (una pentru lander și trei pentru trepte de transfer care să îl împingă din orbita Pământului spre Lună). În paralel, NASA mizează pe o treaptă superioară Centaur „întinsă” pentru SLS, care ar trebui să permită trimiterea capsulei Orion pe o orbită joasă lunară – lucru imposibil cu configurația actuală. Agenția nu a decis încă dacă această treaptă va fi gata la timp pentru Artemis IV; dacă nu, misiunea ar putea zbura cu ultimele trepte superioare SLS aflate pe stoc. Demonstrațiile fără echipaj: multe teste, dar nu „totul” Atât Starship, cât și Blue Moon trebuie să execute o aselenizare fără echipaj înaintea unei misiuni cu oameni, țintită pentru final de 2027 sau început de 2028, potrivit lui Creech. Totuși, aceste demonstrații nu vor acoperi neapărat toate elementele critice pentru operarea la polul sud lunar. Un exemplu: liftul Starship (necesar pentru coborârea astronauților de la cabină la sol) nu este inclus în demonstrația de aselenizare fără echipaj; el ar urma să fie testat într-un laborator la Marshall Space Flight Center, într-un mediu simulat lunar. NASA a adăugat ulterior și cerința ca landerele să demonstreze decolarea de pe Lună înainte de misiunile cu echipaj. În planul descris, Blue Moon ar urma să facă o ascensiune completă până la punctul de întâlnire cu Orion, în timp ce Starship ar urma să facă două aselenizări în aceeași misiune de demonstrație (aterizare, decolare, apoi o nouă aterizare), o abordare care rămâne în dezbatere internă. „Avem multe discuții și dezbateri tehnice. Punctul acesta va continua să fie dezbătut”, a spus Creech. Ce urmează, pe scurt Pentru calendarul Artemis, următoarele repere operaționale descrise în articol sunt: punerea în funcțiune a unui al doilea sit de lansare Starship la Kennedy Space Center la începutul anului viitor, plus o a doua fabrică Starship în construcție acolo; testul de transfer de combustibil pe orbită cu două Starship-uri, așteptat în primul trimestru al anului viitor; misiuni de test pentru Blue Moon (Mark 1) după întârzieri cauzate de o explozie pe rampa Blue Origin în luna mai; demonstrațiile de aselenizare fără echipaj pentru ambele landere, țintite pentru sfârșit de 2027 / început de 2028 , înainte de reluarea aselenizărilor cu echipaj. [...]