Un activist rus estimează 300.000–800.000 de dezertări din armata Rusiei - fenomenul ar indica o erodare internă a capacității de luptă în războiul din Ucraina

Estimările care indică între 300.000 și 800.000 de dezertori din armata rusă ridică un risc operațional major pentru capacitatea de luptă a Moscovei , într-un moment în care războiul din Ucraina apasă tot mai vizibil și asupra societății din interiorul Rusiei, potrivit Adevărul , care relatează un interviu acordat de activistul rus Daniil Cebikin publicației Kyiv Post. Cebikin, activist politic rus refugiat la Erevan și urmărit de autoritățile ruse sub eticheta de „extremist și terorist”, susține că fenomenul dezertărilor a devenit „masiv” și „mocnit”, iar dinamica s-a schimbat față de 2022: dacă atunci mulți încercau să evite recrutarea, acum solicitările de ajutor vin direct de la militari aflați pe front care vor să iasă din sistem. De ce contează: presiune directă pe resursa umană a armatei În relatarea activistului, amploarea dezertărilor este alimentată de un amestec de factori care țin de funcționarea internă a armatei și de costurile războiului pentru individ. El indică: mortalitatea ridicată în rândul noilor sosiți pe front , care îi determină pe unii să aleagă fuga „în locul unei morți aproape sigure”; tratamentul aplicat de comandanți , care ar accelera demoralizarea; stimulente financiare erodate de inflație , în condițiile în care recruții ar fi atrași cu salarii mari pentru a semna contracte, dar „inflația galopantă” ar reduce efectul acestor beneficii. Pe acest fundal, Cebikin compară situația cu degradarea internă a armatei ruse din perioada Primului Război Mondial, argumentând că prăbușirea structurii militare „din interior” a fost un factor care a precedat revoluția din 1917. „Ei văd cum sunt tratați de comandanți și realizează că nu apără Rusia de NATO. Prăbușirea structurii militare din interior a fost cea care a declanșat revoluția din 1917.” Războiul, folosit ca pretext pentru control intern și cenzură Dincolo de front, Cebikin descrie o înăsprire a controlului statului în viața de zi cu zi, inclusiv în regiuni îndepărtate. Ca exemplu, el afirmă că la rafinăria din Omsk, unde lucrează „peste 15.000 de oameni”, angajaților li s-ar fi interzis să aducă la muncă dispozitive cu funcție GPS, ceea ce ar include telefoane inteligente și brățări de fitness. În plan digital, activistul susține că accesul la platforme precum Telegram, Instagram, X sau Facebook ar fi restricționat fără utilizarea unui VPN (rețea privată virtuală, folosită pentru ocolirea blocajelor), iar YouTube ar fi fost încetinit deliberat până la „128 kbps”, devenind practic inutilizabil. Context regional: Armenia și reacția Moscovei Interviul atinge și schimbarea de orientare a Armeniei după eșecul Moscovei de a proteja Erevanul în conflictul din Nagorno-Karabah, Cebikin afirmând că Armenia ar privi tot mai mult spre Uniunea Europeană. În acest context, el spune că oficiali ruși au amenințat Erevanul cu un „scenariu ucrainean”, ca reacție la distanțarea de Rusia. În ansamblu, mesajul central al activistului este că războiul nu mai rămâne o realitate „a frontului”, ci produce efecte în lanț: de la control intern și cenzură, până la o presiune operațională tot mai mare asupra armatei, reflectată în amploarea dezertărilor raportate ca estimări. [...]