Shell, BP și TotalEnergies își mută centrul de profit spre tranzacționarea de petrol și GNL - activitatea „ascunsă” ar putea aduce 15-20 mld. dolari profit înainte de taxe

Tranzacționarea a devenit motorul de profit al marilor petroliști europeni , iar asta schimbă atât competiția din industrie, cât și modul în care aceste grupuri își gestionează riscurile în crize, potrivit HotNews . Shell , BP și TotalEnergies și-au construit „armate” interne de traderi care câștigă din arbitraj – cumpără combustibil mai ieftin dintr-o zonă și îl revând rapid acolo unde cererea și prețul sunt mai mari – depășind, ca agilitate, rivali americani precum ExxonMobil și Chevron. Modelul contează economic pentru că tranzacționarea cere puține active fizice comparativ cu extracția: în loc de miliarde investite în platforme și foraj, traderul are nevoie „doar de un computer și capital de lucru”. În acest fel, randamentul capitalului crește, iar activitatea ar adăuga, conform articolului, o rentabilitate suplimentară de 2% până la 3% pe an. De ce „armele” sunt ținute la adăpost HotNews arată că aceste echipe rămân în mare parte invizibile și pentru că, în rapoartele financiare, companiile nu separă tranzacționarea într-o categorie distinctă, ci o combină cu alte activități. În același timp, „arma secretă” este protejată din trei motive principale: recrutarea agresivă („vânătoarea de capete”) : traderii de top sunt puțini, iar expunerea lor i-ar transforma în ținte pentru case independente de trading precum Vitol, care oferă pachete de compensare foarte mari; protejarea strategiei : în arbitraj, informația despre cine cumpără și cine vinde poate permite concurenților să anticipeze mișcări și să profite de ele; evitarea presiunii sociale și politice : în perioade de criză, câștigurile mari ale traderilor, pe fondul facturilor ridicate pentru consumatori, pot alimenta indignare și cereri de taxe extraordinare. Cum au ajuns europenii să domine tradingul Contextul istoric explică diferența față de SUA. În anii 1970, naționalizările din Orientul Mijlociu au redus accesul companiilor europene la producție proprie, în timp ce americanii aveau resurse interne mai abundente. Europenii au fost împinși spre rolul de traderi: BP a fost în frunte în anii 1980, iar Shell și TotalEnergies au urmat în anii 1990, dezvoltând profitabilitatea pe arbitraj. În ultimii 15 ani, avantajul lor s-a consolidat și prin schimbări de piață și reglementare: după criza financiară din 2008, reglementările mai stricte din SUA au împins marile bănci de investiții de pe Wall Street (precum Goldman Sachs și JPMorgan) să se retragă din tranzacționarea cu mărfuri. În paralel, creșterea pieței de GNL (gaz natural lichefiat) a creat o piață globală mai flexibilă, în care încărcăturile pot fi redirecționate pe mare către destinația care plătește cel mai mult la acel moment. Crizele geopolitice, transformate în oportunități Articolul indică faptul că volatilitatea din crize recente a amplificat câștigurile. În timpul șocului geopolitic din Orientul Mijlociu, după bombardarea Iranului de către America și Israel la 28 februarie 2026, traderii „și-au redus imediat pierderile, și-au schimbat strategia și au profitat de volatilitatea uriașă a prețurilor”. Un exemplu menționat este TotalEnergies, care în martie și-ar fi „blocat” toată producția din luna mai din Emiratele Arabe Unite și Oman, obținând peste 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) „dintr-o singură mișcare”, conform relatării The Economist citate de HotNews. Miza: profit mare, echipe mici, competiție dură pentru oameni Echipele sunt descrise ca fiind mici și foarte specializate, conectate la piețe locale și la o rețea de contacte (companii aeriene, rafinării, armatori). Deși ar reprezenta circa 10% din personal, fiecare trader ar putea aduce „până la 10 milioane de dolari” profit companiei, iar bonusurile pot depăși chiar salariul directorului general, tocmai pentru a preveni plecările către giganți independenți ai tranzacționării precum Vitol și Trafigura. În ansamblu, HotNews notează că previziunile indică pentru Shell, BP și TotalEnergies profituri înainte de impozitare de 15–20 de miliarde de dolari (aprox. 69–92 miliarde lei) doar din tranzacționare, adică în jur de o cincime din profiturile lor totale – un semnal că „mașina” de pe ecrane a ajuns la fel de importantă ca infrastructura clasică din petrol și gaze. [...]