Investitorii străini se pregătesc să intre în sectorul petrolier din Venezuela - relaxarea sancțiunilor SUA și schimbarea regulilor PDVSA redeschid piața, dar cu costuri estimate la 50-100 mld. dolari

Relaxarea sancțiunilor SUA și schimbarea regulilor din Venezuela redeschid accesul investitorilor la petrol, dar cu un necesar de capital de zeci de miliarde de dolari și riscuri politice majore , potrivit CNN . Într-un eveniment organizat la Londra, aproximativ 200 de participanți din industria energetică au discutat despre investiții în sectorul petrolier venezuelean, scenariu considerat „de neconceput” cu doar opt luni în urmă. În centrul interesului este fereastra creată după îndepărtarea lui Nicolás Maduro în ianuarie și după semnalele de deschidere ale guvernului condus de președinta interimară Delcy Rodríguez. Greig Gilbert, directorul general al firmei de investiții Apertura Energy, a spus că „momentul este acum”, compania sa vizând investiții mari într-un sector descris drept degradat și subfinanțat. Evenimentul din Londra a fost prezentat ca o avanpremieră pentru „Venezuela Energy Week”, o conferință mai amplă programată în octombrie, la Caracas. Ce s-a schimbat: reguli mai permisive și sancțiuni mai relaxate Un element-cheie pentru investitori este modificarea cadrului de operare: reformele au eliminat cerința ca PDVSA , compania petrolieră de stat, să dețină pachetul majoritar în proiectele comune. În aceste condiții, companiile private pot opera direct zăcăminte, pot deține participații mai mari și pot păstra o parte mai mare din profit, a declarat pentru CNN Claire Jungman, director pentru risc maritim și informații la firma de date energetice Vortexa. În paralel, Washington a început să reducă o parte din sancțiuni pentru a facilita vânzarea și exportul de petrol venezuelean de către companii americane, pe fondul interesului pentru rezervele dovedite ale țării, estimate la 300 de miliarde de barili. Efectul în exporturi: SUA redevine piață majoră Relaxarea sancțiunilor pare să fi avut efect rapid: luna trecută, Venezuela a exportat 28 de milioane de barili de țiței, în creștere cu aproape 69% față de aceeași lună a anului trecut, potrivit Vortexa. Mai mult de jumătate din exporturi au ca destinație Statele Unite, unde rafinăriile de pe Coasta Golfului pot procesa țițeiul greu venezuelean, a explicat Jungman. Înainte de ianuarie, aproape trei sferturi din exporturi mergeau către China, iar SUA era un cumpărător secundar. India este, de asemenea, un cumpărător important (aproximativ un sfert din exporturi, potrivit aceleiași surse), iar în Europa apar țări precum Spania și Olanda. Președintele Donald Trump a afirmat luni că administrația sa a colectat peste 13 miliarde de dolari (aprox. 59 miliarde lei) din vânzarea petrolului venezuelean de la capturarea lui Maduro. Guvernul SUA a spus că păstrează aceste sume în conturi controlate de SUA, în regim „custodial” (adică în administrare temporară), cu intenția de a le returna Venezuelei; democrații din Congres cer mai multă transparență asupra procesului. De ce riscul rămâne ridicat: infrastructură, politică și un orizont lung de recuperare În ciuda optimismului unor investitori, vorbitorii de la eveniment au recunoscut obstacolele: infrastructură în degradare, incertitudine politică și instabilitatea generată de cutremurul devastator din iunie. Pe lângă riscurile curente, companiile au în memorie exproprierile din trecut: ExxonMobil a fost între firmele străine expulzate în 2007, după ce guvernul le-a expropriat activele. Directorul general al ExxonMobil, Darren Woods, a caracterizat Venezuela drept „neinvestibilă” într-o întâlnire din ianuarie la Casa Albă. Din perspectiva economică, miza este și una de timp și capital: Homayoun Falakshahi, șeful analizei de țiței la Kpler, a spus că proiectele noi probabil nu vor produce rezultate înainte de cinci ani, iar costurile ar fi „colosale”. „Vorbim de ceva între, aș spune, 50 (miliarde) și 100 de miliarde (de dolari) investiții în următorii cinci până la zece ani. Deci trebuie să fie uriaș.” Pentru investitori, concluzia este că accesul se redeschide, dar intrarea pe piață rămâne condiționată de capacitatea de a finanța modernizarea și de a gestiona riscul de schimbare politică, într-un sector unde recuperarea capitalului se face pe termen lung. [...]