Externe15 iul. 2026
Donald Trump renunță la taxa de 20% pentru tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz - SUA mizează pe acorduri de investiții cu statele din Golf și anunță blocadă doar pentru navele legate de Iran
Donald Trump a renunțat la ideea unei taxe de 20% pentru tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz , mutând presiunea dinspre un cost direct asupra comerțului global spre o strategie de „blocadă” țintită și acorduri de investiții cu statele din Golf , potrivit HotNews . Schimbarea vine pe fondul escaladării conflictului cu Iranul și are implicații imediate pentru piața energiei și pentru riscul de inflație la nivel global. Trump a anunțat marți că nu va mai introduce „taxa de rambursare” de 20% pe care o propusese pentru „paza” strâmtorii, cu mai puțin de cinci ore înainte ca aceasta să intre în vigoare (ora 20:00 GMT). În schimb, liderul de la Casa Albă spune că va urmări încheierea unor acorduri comerciale și de investiții cu țări din Golf. De la taxă generală la restricții asupra navelor legate de Iran Într-o postare pe Truth Social , Trump a afirmat că Strâmtoarea Ormuz este deschisă tuturor navelor, cu excepția celor iraniene, și a descris o „blocadă totală” aplicată însă doar navelor care au legătură cu porturile iraniene sau cu mărfuri iraniene. „Am decis să înlocuiesc taxa de rambursare de 20% către Statele Unite cu acorduri comerciale și de investiții pe care diverse țări din Golf le vor încheia cu Statele Unite.” Contextul imediat: luni spre marți, forțele americane au lansat atacuri „pentru a treia noapte consecutivă”, după ce Teheranul a anunțat că a închis strâmtoarea. În acest cadru, Trump reinstituise luni blocada navală asupra transportului maritim iranian și propusese taxa. Efectul asupra petrolului și miza economică După publicarea postării, prețurile futures ale petrolului „și-au redus avansul”, după ce crescuseră mai devreme în cursul zilei de marți. HotNews notează că, înainte de război, aproximativ o cincime din traficul mondial de petrol și gaze trecea zilnic prin Strâmtoarea Ormuz. Publicația indică și miza financiară a taxei abandonate: dacă SUA ar fi impus tariful de 20%, acesta „ar fi putut genera aproximativ 240 de milioane de dolari pe zi” (aprox. 1,1 miliarde lei). Totodată, intensificarea atacurilor a alimentat îndoieli că memorandumul de înțelegere semnat luna trecută ar putea duce la încetarea definitivă a războiului, conflict care a perturbat aprovizionarea globală cu energie și a amplificat temerile privind o creștere a inflației la nivel mondial. Obstacole de reglementare: poziția agenției ONU pentru transport maritim Agenția ONU pentru transport maritim a anunțat că se opune oricăror taxe pentru strâmtorile utilizate în navigația internațională și că „nu există niciun temei juridic” pentru tarife obligatorii la tranzitul prin strâmtori. Această poziție subliniază riscul ca o taxă generală să fi deschis un front juridic și diplomatic, pe lângă cel militar. Escaladare militară și presiune politică internă în SUA Separat, Politico relatează că Trump a notificat Congresul că SUA sunt „din nou în război cu Iranul”, ceea ce oferă administrației un termen suplimentar de 60 de zile pentru a recurge la forță militară fără aprobarea Congresului. În scrisoarea datată 10 iulie, Trump a susținut că atacurile începute pe 7 iulie sunt o acțiune militară în cadrul responsabilității sale de a proteja cetățenii și interesele SUA. HotNews mai consemnează că Iranul a ripostat atacând o bază americană din Iordania cu rachete balistice, iar Bahrainul a declarat că a respins un atac aerian iranian; Iordania a transmis că a doborât patru rachete, iar în Manama s-au auzit explozii. Pe plan intern, conflictul complică eforturile Congresului de a limita puterile de război ale președintelui: Senatul a votat anterior în favoarea încetării ostilităților (50 la 48), iar Camera Reprezentanților a avut un vot similar, însă impactul juridic a fost limitat, iar orice restricții s-ar putea lovi de un veto prezidențial. Ce urmează, pe baza informațiilor disponibile Din datele prezentate, pivotul de la o taxă generală la o „blocadă” orientată către navele asociate Iranului reduce riscul unui cost uniform pentru comerțul global, dar menține presiunea asupra fluxurilor energetice printr-o măsură cu potențial operațional și militar. Dimensiunea și calendarul „acordurilor de investiții” invocate de Trump nu sunt detaliate în informațiile citate, astfel că impactul lor economic rămâne, deocamdată, necuantificat. [...]