Guvernul Libanului revendică decizia asupra războiului și păcii printr-un acord în 14 puncte cu Israelul - mesaj direct către Hezbollah și Iran, într-un text de opinie

Acordul în 14 puncte dintre Liban și Israel mută, cel puțin la nivel declarativ, decizia de război și pace de la Hezbollah către statul libanez , un pas cu potențial de impact major asupra stabilității și a revenirii economice a țării, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Textul susține că, prin cadrul de „normalizare” anunțat în weekend, guvernul libanez transmite atât comunității internaționale, cât și regimului de la Teheran, că „nicio putere străină” și niciun grup înarmat nu are autoritatea să decidă în numele Libanului. Miza ar fi una istorică: pentru prima dată „într-o generație”, Beirutul afirmă explicit că deciziile privind războiul și pacea aparțin exclusiv statului. În argumentația autoarei, această poziționare lovește direct în justificarea pe care Hezbollah și-a construit-o timp de peste patru decenii – aceea de „apărător” al Libanului – în condițiile în care, spune analiza, campaniile militare ale grupării au servit mai degrabă obiectivele regionale ale Iranului decât interesul național libanez. Sunt invocate două momente-cheie: deschiderea unui front împotriva Israelului la 8 octombrie 2023 și reluarea confruntărilor la 2 martie 2026, episoade care ar fi atras Libanul în conflicte pe care nici guvernul, nici populația nu și le-ar fi dorit. De ce contează: suveranitatea ca precondiție pentru ieșirea din criză Analiza leagă pierderea controlului statului asupra deciziilor strategice de degradarea internă din ultimii ani: „colaps economic”, „paralizie politică”, asasinate politice și cicluri repetate de conflict. În acest cadru, acordul este prezentat mai puțin ca un document diplomatic și mai mult ca un semnal că Libanul încearcă să-și recâștige capacitatea de guvernare efectivă – condiție esențială pentru stabilitate și, implicit, pentru orice relansare economică. Ce urmează: testul implementării și reacția Hezbollah Textul avertizează că transformarea declarației în realitate va fi dificilă. Iranul ar fi investit „decenii” în consolidarea Hezbollah ca una dintre cele mai puternice organizații armate non-statale, cu influență politică și militară internă, în afara autorității statului. În plus, eforturile internaționale anterioare de dezarmare ar fi avut rezultate limitate, iar forțele ONU de menținere a păcii nu ar fi împiedicat întărirea militară a grupării în sudul Libanului. În această logică, acordul ar putea rămâne un moment simbolic sau ar putea deveni începutul unui proces „lung” și „contestat” de recâștigare a suveranității. Publicația notează explicit incertitudinea rezultatului final: „rămâne de văzut” dacă viziunea se va materializa, însă, dacă da, momentul ar putea fi reținut ca începutul revenirii controlului statului asupra propriei politici de securitate. [...]