Știri
Știri

Livrările de gaze din Iran către Irak au fost reluate la un nivel de 5 milioane de metri cubi pe zi, după întreruperea provocată de atacul asupra zăcământului South Pars, potrivit Reuters , care citează Ministerul irakian al Electricității prin agenția de presă de stat. Fluxurile fuseseră oprite după ce Israel a atacat miercuri principalul zăcământ de gaze al Iranului, South Pars. Reluarea vine în contextul escaladării conflictului dintre SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, menționat în relatarea Reuters. Volumul actual, de 5 milioane de metri cubi pe zi, este mult sub nivelul contractual de 50 de milioane de metri cubi pe zi. Oficiali irakieni au spus că livrările ar urma să crească treptat, însă nu au indicat un calendar și nici nu au oferit detalii despre amploarea pagubelor la instalațiile iraniene. După reluarea livrărilor, rețeaua națională a Irakului a înregistrat „stabilitate” a producției la 14.000 de megawați, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului Electricității, Ahmed Moussa, citat de agenția de presă de stat. Pentru Irak, revenirea parțială a gazului importat contează direct pentru alimentarea centralelor și pentru reducerea riscului de scădere a producției de electricitate. [...]

Iranul spune că va permite navelor japoneze să tranziteze Strâmtoarea Hormuz , potrivit Al Jazeera , într-un nou semnal că Teheranul aplică o blocadă selectivă a acestui culoar maritim strategic. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat pentru agenția japoneză Kyodo News că strâmtoarea „nu este închisă” în general și că ar fi blocată doar pentru navele „inamicului”, adică ale țărilor care atacă Iranul. Pentru celelalte state, navele ar putea trece, iar Teheranul ar fi dispus să ofere „trecere în siguranță”, cu condiția ca operatorii să contacteze autoritățile iraniene pentru a stabili ruta. Miza pentru Japonia este ridicată: peste 90% din importurile sale de țiței provin din Orientul Mijlociu, iar economia japoneză depinde și de fluxurile de export care tranzitează Strâmtoarea Hormuz. Totuși, Al Jazeera notează că, în practică, culoarul a fost aproape blocat după atacurile Statelor Unite și Israelului asupra Iranului din 28 februarie, ceea ce a redus traficul maritim la un nivel foarte scăzut. În primele zile ale războiului, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) avertizase că va „aprinde” orice navă care ar încerca să tranziteze strâmtoarea. În ultima săptămână, discursul oficial s-a temperat, iar mesajul transmis a devenit că restricțiile vizează doar „inamici” ai Iranului, pe fondul unor treceri punctuale aprobate de autoritățile iraniene. În acest context, Japonia ar putea intra în grupul restrâns de țări ale căror nave au fost lăsate să treacă în ultimele zile, grup în care sunt menționate în principal China, India și Pakistan. Serviciul de informații maritime Lloyd’s List a relatat separat că 10 nave au tranzitat strâmtoarea navigând aproape de coasta Iranului, pe o rută care începe să fie tratată drept un „coridor sigur”; cea mai recentă, un vrachier grec, a trecut vineri pe lângă insula iraniană Larak, emițând mesajul „Cargo Food for Iran”. Potrivit Lloyd’s List, trecerile se fac de la caz la caz, iar IRGC ar lucra la un sistem mai coordonat de verificare și înregistrare. Pe măsură ce conflictul intră în a treia săptămână, mai multe state au început să facă demersuri pe lângă Teheran pentru redeschiderea strâmtorii sau pentru asigurarea unui pasaj sigur; Japonia, Franța, Germania, Italia, Olanda și Regatul Unit au emis recent o declarație comună privind disponibilitatea de a contribui la eforturi pentru siguranța navigației. Declarațiile lui Araghchi vin după o convorbire telefonică avută marți cu ministrul japonez de Externe, Toshimitsu Motegi, în care Tokyo și-a exprimat îngrijorarea față de numărul mare de nave japoneze blocate în Golf, conform unei informări japoneze despre discuție. Pentru companiile de transport și pentru importatorii de energie, evoluția rămâne relevantă deoarece orice restricție prelungită în Strâmtoarea Hormuz poate afecta costurile de transport, timpii de livrare și, implicit, prețurile la energie. [...]