Știri
Știri din categoria Diverse
Retragerea lui Lionel Messi din naționala Argentinei închide un capitol major pentru „brandul” fotbalului internațional, cu efect direct asupra audiențelor, interesului comercial și puterii de atracție a competițiilor în care prezența lui a funcționat ca magnet. Potrivit Digi24, Messi a anunțat că se retrage din echipa națională a Argentinei după 207 meciuri internaționale.
Fotbalistul, care a debutat la națională în 2005, își încheie astfel cariera internațională după un palmares care include Cupa Mondială câștigată în 2022 și două titluri de Copa América; în plus, a fost finalist în 2014 și „în această vară”, notează The Guardian.
În mesajul său, Messi descrie retragerea ca pe o hotărâre dificilă, pe care o leagă atât de trecerea timpului, cât și de nevoia de a lăsa loc unei noi generații.
„A fost o decizie dureroasă – și încă mă doare în adâncul sufletului –, dar înțeleg că a sosit momentul.”
„Timpul se scurge, capitolele se încheie, iar acesta este unul care mă doare profund. (…) Am dat tot ce am avut; nu mai am nimic de oferit și, în plus, vin niște tineri jucători extraordinari care merită să fie aici.”
Messi, în vârstă de 39 de ani, a spus că a redactat anunțul retragerii pe 21 iulie, la două zile după finala Cupei Mondiale. Totodată, decesul tatălui său, Jorge, „survenit luna trecută”, l-a convins că acela era momentul potrivit pentru a confirma finalul carierei la națională, potrivit informațiilor preluate în articol.
Într-o declarație publicată după moartea tatălui său, Messi a vorbit despre îndoielile legate de continuare și despre limitele fizice resimțite după finala pierdută de Argentina cu Spania.
„Picioarele mele nu mai puteau continua. De data aceasta am încercat să mă forțez dincolo de limitele mele fizice, dar nu am reușit.”
Recomandate
UDMR își condiționează sprijinul pentru viitorul premier de decizia președintelui și blochează, deocamdată, negocierile cu PSD , potrivit Digi24 . Kelemen Hunor spune că formațiunea nu renunță la înțelegerea cu PNL și USR privind susținerea lui Siegfried Mureșan ca propunere comună de prim-ministru, până când președintele Nicușor Dan face o nominalizare. Liderul UDMR neagă că le-ar fi transmis lui Sorin Grindeanu și Ilie Bolojan că deputații UDMR vor vota „oricine” ar fi candidatul desemnat de șeful statului. În declarații pentru Maszol.ro , el afirmă că „restul sunt doar speculații” și insistă că, fără o decizie a președintelui, nu există bază pentru discuții cu PSD. Miza: formarea rapidă a unui guvern „cu drepturi depline” Kelemen Hunor susține că România are nevoie „cât mai curând” de un guvern cu puteri depline și respinge ideea alegerilor anticipate. În același timp, el argumentează că UDMR nu poate susține public un candidat comun (Mureșan) și, simultan, să negocieze sprijin pentru un alt nume, înainte ca președintele să facă desemnarea. Critica internă: reproșul că Mureșan „a dispărut” după desemnare Deși își menține sprijinul pentru candidatul comun, liderul UDMR îi reproșează lui Siegfried Mureșan că, după ce a fost desemnat, „a dispărut” pe parcursul verii și nu ar fi încercat să consolideze avantajul parlamentar al PNL–USR–UDMR în raport cu PSD. „După desemnarea lui Mureșan, acesta a dat o lovitură președintelui, una PSD-ului, iar apoi a dispărut. Toată vara nu am mai auzit nimic de el, iar acest lucru este inacceptabil.” Ce urmează: negocieri doar după nominalizarea de la Cotroceni Kelemen Hunor afirmă că, dacă Mureșan va fi desemnat să formeze guvernul, va trebui să negocieze inclusiv cu grupurile parlamentare mici, în cazul în care PSD refuză sprijinul. În oglindă, dacă va fi desemnat Sorin Grindeanu, și acesta ar urma să caute susținere în afara propriului partid. UDMR transmite, totodată, că nu dorește să stea „la aceeași masă” cu AUR și că, până la momentul declarațiilor, nu primise nicio invitație la consultări din partea președintelui Nicușor Dan. [...]
Huawei își apasă marja de profit pentru a finanța un pariu masiv pe tehnologie , direcționând peste un sfert din veniturile semestriale către cercetare și dezvoltare, în condițiile în care profitul net a scăzut cu 36%, potrivit Mobilissimo . În prima jumătate din 2026, cheltuielile de cercetare și dezvoltare (R&D) au ajuns la 121,4 miliarde de yuani (18,05 miliarde dolari), cu 25% peste nivelul de anul trecut, conform datelor publicate de South China Morning Post pe baza documentelor depuse la Shanghai Clearing House. În același interval, profitul net a coborât la 23,8 miliarde de yuani (3,54 miliarde dolari), în scădere cu 36%. Vânzări în creștere, dar bani mai puțini rămași în companie În pofida comprimării profitului, veniturile Huawei au crescut cu 9,55%, de la 427 miliarde la 467,8 miliarde de yuani (69,54 miliarde dolari). Creșterea este pusă pe seama revenirii smartphone-urilor și a cererii pentru procesoare dedicate inteligenței artificiale. Mesajul implicit al cifrelor: compania prioritizează expansiunea și dezvoltarea tehnologică, chiar dacă asta reduce câștigul pe termen scurt. Presiune pe numerar: cash-flow operațional pe minus Costul strategiei se vede și în fluxul operațional de numerar, care a trecut de la un plus de 31,2 miliarde de yuani (4,64 miliarde dolari) în prima jumătate din 2025 la minus 39,9 miliarde de yuani (5,93 miliarde dolari) în 2026. Pe lângă investițiile în dezvoltare, articolul notează și scumpirea componentelor, în special a memoriei. Smartphone-urile și AI-ul, pilonii revenirii Pe segmentul de telefoane, Huawei ar fi ajuns în trimestrul al doilea la 22,6% din piața chineză, cu livrări în creștere cu 19,4% față de anul precedent. În paralel, compania investește și în procesoare Ascend și infrastructură AI, într-un context în care sancțiunile americane ar fi accelerat eforturile de reducere a dependenței de tehnologiile externe. Următorul test menționat este lansarea noii generații Kirin 2026 , așteptată pe modelele de vârf Mate din această toamnă. [...]
România riscă să piardă 770 de milioane de euro (aprox. 3,9 miliarde lei) din PNRR din cauza blocajului politic care a împiedicat adoptarea unor reforme cerute de Comisia Europeană, potrivit Libertatea , care citează o analiză Financial Times. Miza este una economică directă: fondurile sunt condiționate de legi privind salarizarea în sectorul public și reforma companiilor de stat cu pierderi. Financial Times notează că Bruxelles-ul a stabilit 31 august drept termen-limită pentru adoptarea reformelor legate de banii de redresare post-pandemie, disponibili doar până la finalul acestui an. În același timp, publicația britanică indică drept cauză a blocajului opoziția social-democraților față de proiectele de lege și ieșirea PSD din coaliția de guvernare în luna mai, urmată de incapacitatea partidelor de a conveni asupra unui nou prim-ministru. Europarlamentarul Siegfried Mureșan , candidat PNL-USR-UDMR pentru funcția de premier, este citat spunând că reforma legii salarizării ar corecta inegalități, ar limita privilegii acordate pe criterii politice și ar debloca tranșa de 770 de milioane de euro. În aceeași logică, Mureșan afirmă că situația a întărit poziția liberalilor de a nu mai face coaliție cu PSD, după demiterea premierului Ilie Bolojan în luna mai, cu sprijinul AUR. Companiile de stat, în centrul riscului de finanțare Financial Times leagă disputa politică și de reforme care ar afecta „rețelele de clientelism” din administrația publică și din companiile de stat, unde posturile, numirile în consilii de administrație și subvențiile ar funcționa ca monedă de schimb politică. Publicația britanică dă și exemplul CFR, despre care scrie că a anunțat în iulie pierderi estimate la aproximativ 100 de milioane de euro (aprox. 500 milioane lei) pentru acest an, iar datoriile ar fi depășit 430 de milioane de euro (aprox. 2,15 miliarde lei) la finalul lui 2025. În plus, Financial Times menționează probleme vechi de întreținere și modernizare, cu servicii feroviare care ar fi ajuns mai lente decât în urmă cu un secol. Presiune suplimentară: ratingul suveran, aproape de „junk” Financial Times mai arată că agențiile de rating urmăresc îndeaproape evoluțiile din România, în contextul în care ratingul datoriei suverane este la doar o treaptă peste categoria „junk” (nerecomandată investițiilor, în jargonul piețelor). În plan intern, Libertatea amintește că România se află în criză politică din 20 aprilie, când PSD și-a retras sprijinul pentru premierul PNL Ilie Bolojan, iar miniștrii PSD au demisionat pe 23 aprilie. Pe 5 mai, moțiunea de cenzură depusă de PSD și AUR a trecut, iar Guvernul Bolojan a căzut după 11 luni de la învestire. [...]
Reluarea loviturilor SUA în Strâmtoarea Ormuz ridică din nou riscul de blocaj pe ruta petrolului , după ce Washingtonul a atacat ținte iraniene pe insula Larak , iar Teheranul a ripostat lovind baze americane din Iordania și revendicând doborârea unei drone, potrivit Digi24 . Loviturile americane au vizat „două lansatoare iraniene” pe insula Larak, aflată în cea mai îngustă porțiune a Strâmtorii Ormuz, a declarat purtătorul de cuvânt al Comandamentului militar american pentru Orientul Mijlociu (Centcom), Tim Hawkins, într-un comunicat transmis agenției AFP și preluat de France Info. Centcom susține că atacul a venit după ce forțe ale Gărzilor Revoluției Islamice (IRGC) ar fi fost observate pregătindu-se să lanseze rachete „încărcate cu mine marine” în strâmtoare. Conform agenției iraniene Tasnim, atacul s-a soldat cu doi morți și doi răniți. Riposta Teheranului și escaladarea pe mare După avertismente privind „represalii”, IRGC a anunțat că a atacat instalații ale armatei americane pe două baze aeriene din Iordania, iar mesajul transmis prin mass-media de stat iraniene a fost că orice act de ostilitate va primi un răspuns „și mai puternic”. Separat, IRGC a afirmat că a doborât o dronă americană MQ-9 Reaper deasupra Strâmtorii Ormuz, informație relatată de Al Jazeera . Agențiile iraniene Fars și Mehr au citat o declarație a IRGC potrivit căreia apărarea antiaeriană ar fi interceptat o dronă „cu rază lungă de acțiune”, care ar fi căzut ulterior în Golful Persic. De ce contează: Ormuz, punctul critic pentru transportul de petrol Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca o rută maritimă vitală, prin care, înainte de război, tranzita o cincime din hidrocarburile mondiale. În acest context, intensificarea ostilităților în jurul strâmtorii reaprinde riscul de perturbare a traficului maritim, inclusiv prin folosirea minelor navale. Armata americană și-a justificat atacurile invocând prevenirea lansării de mine și a susținut că a „finalizat deminarea rutelor maritime internaționale”, în timp ce Teheranul ar bloca accesul în strâmtoare, iar SUA ar impune un blocaj asupra porturilor iraniene, potrivit informațiilor din articol. Incidentul cu petrolierul: mine și reguli impuse de Iran Iranul a transmis că o navă a lovit mine în timpul unei tentative „ilegale” de a traversa Strâmtoarea Ormuz, ceea ce a provocat un incendiu la bord. Marina Gărzilor Revoluției a afirmat, pentru agenția oficială IRNA, că un „petrolier de mari dimensiuni” a fost „complet imobilizat” după ce ar fi lovit două mine navale. Teheranul nu a dezvăluit identitatea navei și nici detalii despre echipaj. IRGC a avertizat că alte nave care încalcă regulile sale de securitate „se vor confrunta cu aceeași soartă” și a susținut că respectarea reglementărilor stabilite de Iran pentru trecerea prin strâmtoare este obligatorie. Mesajul politic de la Teheran Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian , a declarat că Teheranul „nu caută războiul”, dar că „nu va rămâne niciodată pasiv în fața vreunei agresiuni”. Potrivit agenției Fars, el a spus că Iranul va da un „răspuns decisiv” în cazul unui atac și a avertizat că instabilitatea din regiune „nu este în interesul niciunei țări”. În paralel, articolul notează că Donald Trump a distribuit pe Truth Social un videoclip generat de inteligență artificială care arată bombardarea insulei Kharg, un punct descris drept nod economic vital înainte de război, deoarece gestiona majoritatea exporturilor de petrol ale Iranului. [...]
Escaladarea militară în Arctica ridică riscul de incidente care pot afecta rutele și investițiile din nord , pe fondul intensificării prezenței NATO în regiune, potrivit Digi24 , care relatează declarațiile ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov . Lavrov susține, într-un articol publicat luni, că activitatea NATO în zona arctică reprezintă „o amenințare directă” la adresa securității Rusiei și avertizează asupra creșterii riscului de incidente care ar putea declanșa o confruntare armată, cu „consecințe potențial catastrofale”. Textul este publicat de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei. Ce a schimbat NATO în regiune În februarie, NATO a lansat o misiune denumită „ Arctic Sentry ”, menită să consolideze prezența alianței în extremul nord. Contextul invocat este creșterea tensiunilor cu Rusia după războiul declanșat de Moscova împotriva Ucrainei, iar materialul citat de Digi24 menționează și demersurile președintelui american Donald Trump de a achiziționa Groenlanda, informații relatate de Reuters și preluate de News.ro. Rusia a protestat anterior față de „Arctic Sentry”, iar Lavrov califică exercițiile militare ale NATO din regiune drept „agresive”. „O astfel de activitate militară în Extremul Nord reprezintă amenințări directe la adresa securității Rusiei. Riscul unor incidente care ar putea declanșa o confruntare armată, cu consecințe potențial catastrofale, este în creștere.” De ce contează: miză operațională și economică în nord Arctica este prezentată de Moscova drept o zonă de interes strategic, unde Rusia are o flotă ce include submarine cu armament nuclear. Tot acolo, Rusia dezvoltă o rută maritimă pentru conectarea cu țările asiatice — un element cu relevanță economică și logistică, în condițiile în care orice deteriorare a securității poate complica planificarea și operarea transportului în regiune. În paralel, Rusia are „cea mai mare prezență militară și cea mai extinsă infrastructură militară” în Arctica, iar China și-a intensificat activitatea în ultimii ani într-o zonă descrisă ca bogată în resurse minerale, în principal în parteneriat cu Moscova. Reacții și consolidări pe flancul nordic Norvegia, vecină a Rusiei și stat membru NATO, a extins în această lună o brigadă militară recent înființată, cu sediul în Arctica, ca parte a măsurilor de consolidare a apărării după războiul început în 2022. Moscova a respins anterior acuzațiile potrivit cărora ar reprezenta o amenințare pentru NATO. [...]
Kievul încearcă să accelereze finanțarea externă pentru apărare și să o lege de un plan de război cu obiective și termene, pe fondul unui deficit bugetar major al armatei, potrivit Digi24 . Noul ministru al apărării, Evgheni Hmara , spune că va prezenta partenerilor occidentali o „viziune clară” despre ce rezultate trebuie obținute și în ce intervale, în timp ce guvernul ucrainean caută să primească mai rapid o parte din fondurile promise de Uniunea Europeană . Miza este una operațională și financiară: Ucraina depinde „în mare măsură” de asistența externă pentru a susține efortul de război, iar bugetul apărării are un deficit de 23 de miliarde de euro. În acest context, UE s-a angajat să contribuie cu 90 de miliarde de euro până la finalul lui 2027, conform informațiilor atribuite de Digi24 agențiilor Agerpres și Reuters. Ce cere Kievul: bani mai devreme și contribuții mai mari Hmara a declarat că va încerca să aducă mai devreme o parte din împrumutul de 45 de miliarde de euro planificat pentru anul viitor și că va face lobby atât pe lângă aliați, cât și pe lângă state care nu au donat până acum, pentru creșterea contribuțiilor. În declarațiile sale, ministrul a conturat și formatul în care Kievul vrea să își prezinte solicitările: „Ucraina le va prezenta partenerilor o viziune clară şi un plan clar: cu ce sarcini se confruntă forţele de apărare, ce proiecte sunt necesare pentru asta, ce rezultate trebuie obţinute şi în ce termene.” Separat, articolul notează că UE a rezervat pentru Ucraina 45 de miliarde de dolari anual în 2026 și 2027, ceea ce ar permite direcționarea către apărare a unor sume record. Totuși, președintele Volodimir Zelenski a spus săptămâna trecută că, în prima jumătate a anului, Kievul a cheltuit deja peste nivelul prevăzut. Presiune internă și schimbări la vârful armatei Hmara a preluat mandatul luna trecută, după demiterea predecesorului său, Mihailo Fedorov, o decizie a lui Zelenski care a declanșat proteste „neobișnuite pe timp de război”, potrivit materialului. Reacția publică a fost urmată de schimbarea comandantului armatei: generalul Oleksandr Sîrskii a fost înlocuit cu generalul Mihailo Drapatii. Noul ministru, fost comandant al forțelor speciale responsabil de atacuri în adâncimea teritoriului rus, afirmă că are o „viziune comună” cu noul șef al armatei și că militarii din teren „văd cel mai bine ce trebuie schimbat”. Nevoi critice pe front: efective, apărare antiaeriană și interceptoare În plan operațional, Kievul încearcă să preia inițiativa prin intensificarea loviturilor cu drone la mare distanță asupra infrastructurii petroliere, uzinelor militare și logisticii ruse. În același timp, Ucraina se confruntă cu „o insuficiență critică” a efectivelor și a apărării antiaeriene, în condițiile intensificării atacurilor aeriene ruse asupra orașelor. Hmara a mai spus că Ucraina a testat patru rachete interceptoare care ar putea doborî drone rusești cu reacție folosite tot mai des, iar obiectivul ar fi producerea a mii de astfel de arme defensive. Articolul menționează și că Kievul a fost atacat patru zile la rând de roiuri de drone foarte rapide, cu victime civile și pagube materiale. [...]
