Știri
Știri din categoria Externe
Rusia își folosește pârghiile comerciale împotriva Armeniei înainte de alegeri, în timp ce Erevanul își consolidează relația cu Washingtonul, pe fondul unei vizite anunțate a secretarului de stat american Marco Rubio, potrivit Digi24.
Rubio este așteptat marți la Erevan, unde urmează să se întâlnească cu ministrul armean de Externe, Ararat Mirzoian. Ministerul de Externe armean a transmis că cei doi oficiali vor semna mai multe acorduri bilaterale, potrivit EFE, preluată de Agerpres.
Miza economică a tensiunilor cu Kremlinul apare în ajunul alegerilor legislative din 7 iunie: autoritățile ruse au suspendat importurile de apă minerală și flori, precum și de vin și coniac din Armenia. Conform aceleiași surse, măsurile ar putea fi urmate de sancțiuni și asupra fructelor și legumelor armene.
Publicația notează că Rusia a mai folosit în trecut o tactică similară, inclusiv în cazul apei minerale georgiene Borjomi și al vinului din Republica Moldova.
În acest context, Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și actual vicepreședinte al Consiliului de Securitate, l-a acuzat pe premierul armean Nikol Pașinian că pune relațiile cu Moscova sub o „amenințare directă”, după ce ar fi primit „dușmani respingători”, cu trimitere la președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
„Un anume Paşinian a ales calea ruperii de Rusia. Trebuie să recunoaştem aceasta (...) Acest lucru nu va rămâne fără răspuns nici pentru el, nici pentru poporul său, inclusiv, bineînţeles, în ceea ce priveşte parametrii cooperării economice”, a spus el.
Pe plan strategic, Armenia a înghețat cooperarea cu Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și și-a consolidat relațiile cu Washingtonul, inclusiv prin exerciții militare și prin semnarea unui acord în domeniul nuclear, mai arată Digi24.
Vladimir Putin a cerut Armeniei să organizeze un referendum pentru a decide dacă vrea să adere la Uniunea Europeană sau să rămână în Uniunea Economică Eurasiatică, condusă de Moscova. În același timp, Pașinian a încercat să reducă tensiunile, afirmând că legăturile cu UE nu vor împiedica dezvoltarea relațiilor cu Rusia, descrisă drept principalul partener comercial al Armeniei.
Recomandate
Negocierile SUA–Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămân fragile , iar Washingtonul transmite că va căuta „o altă cale” dacă discuțiile eșuează, pe fondul presiunii economice generate de blocarea uneia dintre cele mai importante rute energetice din lume, potrivit Reuters . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat la New Delhi că SUA vor „da diplomației toate șansele” înainte de a explora „alternative”, după ce președintele Donald Trump a spus duminică că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în privința unui acord cu Iranul. Rubio a indicat că există „ceva destul de solid pe masă” legat de redeschiderea strâmtorii și de o negociere „reală, semnificativă, limitată în timp” pe dosarul nuclear. Miza imediată: Strâmtoarea Hormuz și costurile energiei Teheranul și Washingtonul au temperat așteptările privind un progres rapid. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a spus că s-a ajuns la concluzii pe multe teme, dar că asta nu înseamnă că părțile sunt aproape de semnarea unui acord. Potrivit lui Baghaei, un posibil memorandum de înțelegere are 14 puncte și se concentrează pe încetarea războiului și a blocadei navale americane din Strâmtoarea Hormuz, în schimbul unor pași ai Iranului pentru a asigura tranzitul sigur prin acest culoar strategic. Iranul nu va percepe taxe de trecere pentru nave, a mai spus Baghaei, însă ar urma să existe costuri pentru servicii precum navigația și măsuri de protecție a mediului, în baza unui protocol care ar urma să fie convenit cu Oman. De ce contează pentru piețe: fluxurile de petrol și volatilitatea prețurilor Strâmtoarea a fost „practic închisă” de la începutul războiului, pe 28 februarie, cu doar un număr redus de nave care au tranzitat-o, față de aproximativ 125–140 pe zi înainte de conflict, notează Reuters. Închiderea a alimentat o creștere a prețurilor petrolului și a declanșat o criză energetică, cu efecte în lanț asupra costurilor la combustibili, îngrășăminte și alimente. În același timp, petrolul a scăzut cu 5% luni, până la minimele ultimelor două săptămâni, pe fondul unui optimism că SUA și Iranul se apropie de un acord de pace. Puncte de blocaj: sancțiuni, fonduri înghețate și dosarul nuclear Trump a scris duminică pe Truth Social că blocada americană asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Hormuz va rămâne „în vigoare, în întregime” până când un acord este „atins, certificat și semnat”. Deși discuțiile curente nu sunt, potrivit părții iraniene, despre nuclear, Baghaei a spus că subiectul ar urma să fie negociat într-o perioadă de 60 de zile dacă se ajunge la un acord-cadru. Între temele dificile rămase, Reuters enumeră: ambițiile nucleare ale Iranului și stocul de uraniu puternic îmbogățit; războiul Israelului în Liban cu Hezbollah (susținut de Iran); cererile Teheranului privind ridicarea sancțiunilor și eliberarea unor venituri din petrol de „zeci de miliarde de dolari” înghețate în bănci din străinătate. Surse iraniene au declarat pentru Reuters că, în etape viitoare, ar putea fi găsite „formule fezabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU pentru energie nucleară. Context: armistițiu „fragil” și presiune politică la Washington Un armistițiu descris drept „fragil” este în vigoare de la începutul lunii aprilie. Reuters notează că Trump a promovat repetat perspectiva unui acord, pe fondul scăderii ratingului său de aprobare, afectat de impactul războiului asupra prețurilor energiei în SUA, și în condițiile unor demersuri în Congres pentru limitarea prerogativelor sale de război. În acest cadru, mesajul lui Rubio – „ori un acord bun, ori o altă cale” – indică faptul că fereastra diplomatică rămâne deschisă, dar cu un prag de toleranță limitat, în timp ce piețele reacționează la orice semnal privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz. [...]
Washingtonul avertizează că amenințările Hezbollah pot destabiliza din nou Libanul , într-un moment în care țara se află sub presiunea unui armistițiu fragil și a unor negocieri directe cu Israelul, potrivit Agerpres . Secretarul de stat american Marco Rubio a condamnat declarațiile liderului Hezbollah, Naim Qassem, care a îndemnat la „răsturnarea” guvernului libanez. Rubio a acuzat mișcarea șiită pro-iraniană că desfășoară „o campanie deliberată” de destabilizare și că încearcă „în mod activ să arunce din nou Libanul în haos și distrugere”. „Statele Unite condamnă cu cea mai mare fermitate apelul iresponsabil lansat de Hezbollah pentru răsturnarea guvernului libanez ales în mod democratic.” Miza: presiune asupra guvernului și asupra negocierilor cu Israelul Declarațiile lui Qassem vin pe fondul atacurilor care vizează compania Al-Qard al-Hassan, descrisă în material ca un pilon al puterii financiare a Hezbollah. Compania, care are legături cu gruparea, este vizată de atacuri israeliene și se află, totodată, sub sancțiuni americane. În discursul său, Qassem a susținut că atacurile asupra Al-Qard al-Hassan reprezintă „un atac împotriva a sute de mii de oameni săraci și cu venituri mici” și a cerut populației să iasă în stradă pentru a răsturna guvernul, prezentând situația drept un „proiect israeliano-american”. Totodată, liderul Hezbollah a cerut din nou guvernului libanez să abandoneze negocierile directe cu Israelul. A patra sesiune a acestor discuții este programată pentru 2 și 3 iunie, la Washington, iar Qassem le-a descris drept un „câștig fără contrapartidă pentru Israel”. El a reafirmat și refuzul Hezbollah de a se dezarma. Reacția SUA și contextul de securitate Rubio a avertizat că „amenințările cu violența și răsturnarea” nu vor rămâne fără răspuns și a afirmat că „epoca în care un grup terorist ținea o întreagă țară ostatică se apropie de sfârșit”. Contextul rămâne tensionat, în pofida unui acord de încetare a focului intrat în vigoare pe 17 aprilie și prelungit recent cu câteva săptămâni: Israelul continuă să lovească ceea ce numește ținte ale Hezbollah în Liban, iar Hezbollah își continuă atacurile asupra țintelor israeliene din sudul țării. [...]
Sancțiunile au împins Rusia să caute capital și clienți în Arctica, dar diferențele de interese au forțat China să-și tempereze ambițiile , arată o analiză publicată de Digi24 . Deși Moscova și Beijingul afișează o „prietenie fără limite”, Arctica rămâne un punct sensibil: Rusia vrea control decizional exclusiv al statelor arctice, în timp ce China susține acces mai larg la exploatarea regiunii. Pentru Rusia, miza este direct economică și strategică. Potrivit datelor oficiale citate, activitatea economică din regiunea arctică reprezintă 6% din PIB-ul Rusiei și 10% din exporturi. După 2022, cooperarea cu celelalte state arctice a devenit dificilă, pe fondul sancțiunilor, iar Moscova are probleme să investească singură în infrastructura necesară, notează The Insider. De ce contează: Arctica devine o relație „tranzacțională”, nu un bloc comun Analiza descrie o relație în care nevoia a înlocuit încrederea. Rusia are nevoie de investitori și piețe de export pentru resursele arctice, dar, în același timp, încearcă să evite dependența excesivă de un singur partener, inclusiv de China, într-o zonă considerată vitală pentru economia sa. În acest context, este menționat proiectul uzinei de gaze naturale lichefiate Yamal din Siberia, pe care Rusia și China ar fi urmat să îl dezvolte împreună, pe fondul deciziei Uniunii Europene de a renunța la importurile rusești de GNL până în 2027. Cercetători citați în articol indică limitele unei Rusii puternic sancționate în a susține singură proiecte de infrastructură și comerț. Separat, analiza arată că atacurile Ucrainei asupra terminalelor petroliere rusești au blocat aproximativ 40% din exporturile de petrol ale Rusiei, reducând capacitatea Moscovei de a profita de creșterile de preț asociate crizei din Golful Persic. De ce China a făcut „un pas înapoi” în Arctica Pe partea chineză, articolul susține că Beijingul a trecut printr-o etapă în care implicarea sa în Arctica a fost percepută drept „prea agresivă”, inclusiv după ce China s-a autodefinit „stat aproape arctic” și a promovat ideea unui „ Drum Polar al Mătăsii ”. După extinderea prezenței (inclusiv statut de observator în Consiliul Arctic și stații de cercetare în mai multe țări), China ar fi recurs la o „retragere tactică”, potrivit unei surse academice citate. Diferența de viziune rămâne însă structurală: Beijingul vede Arctica drept o regiune ce ar trebui să poată fi exploatată de mai multe state, în timp ce Moscova insistă ca politica regională să fie decisă de statele arctice. În plus, oficiali ruși ar fi perceput „Drumul Polar al Mătăsii” ca pe un proiect în care Rusia riscă să devină doar un coridor de tranzit între China și Europa. Cooperare militară limitată și suspiciuni reciproce Deși există exemple de cooperare economică și militară, analiza notează că limitele parteneriatului sunt mai vizibile în zona militară: cooperarea ar fi concentrată în Marea Bering și mult mai puțin prezentă în Marea Baltică sau în apele din jurul Groenlandei. În același timp, Moscova ar continua să se teamă de spionaj chinezesc în Arctica, potrivit unui raport bazat pe un document al serviciilor de securitate ruse, menționat în articol. Ce urmează Pe termen scurt, Rusia rămâne „poarta” Chinei spre Arctica, inclusiv din motive operaționale: capacitatea de navigație pe Ruta Mării Nordului este afectată de limitele flotei ruse de spărgătoare de gheață și de sancțiuni, iar China are interese tehnologice și strategice în regiune (inclusiv pentru dezvoltarea unor drone capabile să opereze la temperaturi foarte joase). Pe termen mai lung, concluzia analizei este că relația rămâne una de conveniență: cooperarea este reală, dar susținută de interese care se suprapun „momentan”, nu de o aliniere completă a obiectivelor în Arctica. [...]
Washingtonul transmite că are „alternative” dacă negocierile cu Teheranul se blochează , într-un moment în care miza imediată rămâne redeschiderea Strâmtorii Ormuz și, implicit, reducerea riscului de noi perturbări în transportul de energie. Potrivit Mediafax , secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , a spus că Statele Unite vor încerca să obțină „un acord favorabil” cu Iranul, iar dacă acesta eșuează vor aborda problema „într-un alt mod”. Rubio a declarat reporterilor, la New Delhi, că SUA vor „acorda diplomației toate șansele de reușită” înainte de a lua în calcul „alternative”. Mesajul vine după ce președintele Donald Trump a afirmat că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în încheierea unui acord cu Iranul, potrivit Reuters. „Există o propunere destul de solidă pe masă (...) și sperăm că vom reuși.” Strâmtoarea Ormuz, primul test operațional al unui posibil acord În paralel, un oficial american, citat sub condiția anonimatului, a declarat că Iranul ar fi acceptat „în principiu” redeschiderea Strâmtorii Ormuz în schimbul ridicării blocadei navale americane și ar fi fost de acord să elimine stocul de uraniu puternic îmbogățit al Teheranului. Aceeași sursă a adăugat că SUA ar fi înțeles că liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a aprobat liniile generale ale acordului. Mediafax notează însă că nu a existat o confirmare imediată din partea Iranului și nici explicații despre ce înseamnă concret un acord „în principiu”. Calendar: 60 de zile pentru un acord final, dar fără confirmări de la Teheran Un al doilea oficial de rang înalt din administrația SUA a spus că planul propus le-ar acorda negociatorilor 60 de zile pentru a ajunge la un acord final. Potrivit Reuters, surse iraniene au indicat că, în etapele următoare, ar putea fi găsite „formule viabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU de monitorizare nucleară. Pe fondul acestor discuții, Trump a scris pe Truth Social că blocada SUA asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Ormuz va rămâne în vigoare „până când se va ajunge la un acord, acesta va fi certificat și semnat”, adăugând că „ambele părți trebuie să-și ia timpul necesar”. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru transportul maritim, iar orice prelungire a blocadei sau eșec al negocierilor menține un risc operațional ridicat pentru rutele comerciale și pentru fluxurile energetice din regiune. [...]
Bruiajul GPS asupra unui avion RAF cu ministrul britanic al Apărării la bord ridică riscuri operaționale pentru zborurile militare în proximitatea Rusiei , după ce echipajul a fost nevoit să treacă pe un alt sistem de navigație în timpul unui zbor de trei ore, relatează Mediafax . Incidentul a avut loc la începutul acestei săptămâni, când John Healey se întorcea în Regatul Unit, joi, după o vizită la militarii britanici din Estonia. Cazul a fost relatat inițial de The Times, citată de BBC, potrivit aceleiași surse. Publicația notează că se crede că Rusia s-ar afla în spatele atacului, iar bruiajul a dus la dezactivarea GPS-ului aeronavei. Nu este clar dacă ministrul a fost vizat în mod deliberat, însă traiectoria zborului ar fi fost vizibilă pe site-uri de urmărire a aeronavelor. Context: o serie de incidente în zona Mării Negre și la granița cu Rusia Episodul este plasat la o zi după apariția informațiilor că două avioane de vânătoare rusești au interceptat „repetat și periculos” un avion spion al RAF deasupra Mării Negre, luna trecută. Într-un incident separat, tot luna trecută, un avion de vânătoare rus Su-35 s-a apropiat de o aeronavă de supraveghere Rivet Joint, suficient de mult încât să declanșeze sistemele de urgență și să dezactiveze pilotul automat. De asemenea, un Su-27 ar fi efectuat șase treceri în fața aeronavei RAF, apropiindu-se la doar șase metri de botul acesteia. Ce înseamnă operațional: redundanță de navigație și presiune pe proceduri Din datele prezentate, consecința imediată a bruiajului a fost trecerea piloților pe un sistem alternativ de navigație, un semnal că zborurile în proximitatea Rusiei pot necesita proceduri și echipamente de rezervă pentru menținerea siguranței și a continuității misiunilor. Healey a lăudat „profesionalismul excepțional” al echipajului RAF în timpul survolurilor rusești pe care le-a numit „inacceptabile”. Ministerul Apărării a descris aceste acțiuni drept cele mai periculoase de după 2022, când un pilot „necinstit” a lansat o rachetă asupra unui Rivet Joint deasupra Mării Negre. Potrivit Mediafax, un episod similar a avut loc și în 2024, când un avion RAF care îl transporta pe atunci ministrul apărării Grant Shapps a avut semnalul GPS bruiat în apropierea teritoriului rus. [...]
Implicarea Europei ca „mediator” ar putea frâna noi sancțiuni UE împotriva Rusiei , iar acesta ar fi unul dintre motivele pentru care Vladimir Putin încearcă să aducă statele europene în negocierile privind încetarea războiului din Ucraina, potrivit Mediafax , care citează declarațiile ministrului estonian de Externe, Margus Tsahkna , pentru televiziunea ERR (preluate de European Pravda). În evaluarea șefului diplomației estoniene, discuțiile purtate „mai mult de un an” nu au fost, în fapt, negocieri de pace, ci conversații care i-au permis liderului de la Kremlin să câștige timp. Acum, spune Tsahkna, Rusia ar încerca să implice Europa „în mod activ” tocmai pentru a obține din nou timp. „În esență, (n.r. – negocierile) s-au încheiat în forma lor anterioară. Toată lumea înțelege acum că dorința lui Putin este de a atrage Europa în cadrul negocierilor.” Miza: sancțiunile UE și riscul de „pauză” în pachetele noi Tsahkna afirmă că ideea ar fi ca Europa să fie atrasă într-un rol de mediator, ceea ce ar presupune o poziție mai neutră. În acest scenariu, ministrul estonian consideră că discuțiile din UE privind următorul pachet de sancțiuni aflat în pregătire s-ar putea opri. „Ideea este de a atrage Europa în rolul de mediator. Putem vedea că sancțiunile europene au avut efect. (...) Acum Putin are nevoie să câștige timp.” El indică drept „extrem de dureros” pentru Rusia un posibil set de măsuri suplimentare, inclusiv „o interdicție totală a serviciilor maritime pe întreg teritoriul Uniunii Europene”, alături de „o serie întreagă de alte sancțiuni”. Ce propune Estonia: presiune mai mare, nu neutralitate Ministrul estonian susține că Europa ar trebui să mențină o „pauză strategică” și să intensifice presiunea asupra Rusiei, cu obiectivul de a-l aduce pe Putin la negocieri „la un moment dat”, în condițiile în care „astăzi el încă nu dorește să vină de bunăvoie”. În același timp, Tsahkna respinge explicit ideea ca obiectivul Europei să fie medierea în sensul clasic (neutral), argumentând că miza ar trebui să fie definirea viitoarei arhitecturi de securitate a Europei. „Acesta nu este absolut deloc obiectivul nostru. Scopul nostru este să definim și, într-o zi, dacă vor avea loc negocieri, să susținem cum va arăta viitoarea arhitectură de securitate a Europei.” Ce urmează: discuții în UE despre un posibil negociator Miniștrii de Externe ai UE urmează să discute despre posibili candidați pentru rolul de negociator cu Rusia, într-o reuniune informală în Cipru, programată miercuri și joi, potrivit aceleiași surse. În context, președintele Finlandei, Alexander Stubb , și-a exprimat disponibilitatea de a reprezenta europenii în eventuale discuții de pace cu Rusia. [...]
