Știri din categoria Știință

Acasă/Știri/Știință/Numărul femeilor din știință și inginerie...

Numărul femeilor din știință și inginerie a ajuns la 7,9 milioane în 2024 – Reprezentau 40,5% din forța de muncă din aceste sectoare în UE

Femeie cercetătoare analizând mostre într-un laborator modern.

Numărul femeilor cercetătoare și ingineri din Uniunea Europeană a ajuns la 7,9 milioane în 2024, potrivit Eurostat, marcând un progres semnificativ față de 3,4 milioane în 2008 și 5,2 milioane în 2014. Creșterea este evidențiată în contextul celebrării Zilei Internaționale a Femeilor și Fetelor în Știință, la 11 februarie, și reflectă progresele în ceea ce privește egalitatea de gen în domeniile științei și ingineriei.

În 2024, femeile reprezentau 40,5% din totalul cercetătorilor și inginerilor din UE, cu o prezență mai ridicată în serviciile intensive în cunoaștere (45,1%) și în servicii în general (45,0%). În schimb, în sectorul de producție industrială, proporția scade la 22,4%, iar în alte activități economice – la 23,6%.

Procentajul femeilor în diverse sectoare de activitate în 2024.

Disparități mari între țări și regiuni

Proporția femeilor în domeniile științei și ingineriei variază considerabil între statele membre. Cele mai mari ponderi în 2024 s-au înregistrat în:

  • Letonia – 50,9%
  • Danemarca – 48,8%
  • Estonia – 47,9%
  • Spania – 47,6%
  • Bulgaria și Irlanda – ambele cu 47,3%

La polul opus, cele mai scăzute procente au fost raportate în:

  • Finlanda – 30,7%
  • Ungaria – 31,7%
  • Luxemburg – 32,4%
  • Slovacia – 33,6%
  • Germania – 34,6%

La nivel regional (NUTS 1), femeile au devenit majoritare în 11 regiuni ale Uniunii. Printre acestea:

  • Canarias (58,8%), Centro (52,5%), Noroeste (52,4%) și Sur (50,3%) din Spania
  • Regiunea Autonomă Azore (57,3%) și Madeira (56,4%) din Portugalia
  • Makroregion Centralny (54,8%) și Makroregion Wschodni (54,0%) din Polonia
  • Severna i Yugoiztochna din Bulgaria – 53,3%
  • Norra Sverige din Suedia – 52,0%
  • Letonia – 50,9% (reprezentată ca o singură regiune)

În contrast, cele mai scăzute proporții regionale s-au înregistrat în:

  • Közép-Magyarország (Ungaria) – 30,0%
  • Manner-Suomi (Finlanda) – 30,7%
  • Sud (Italia) – 31,1%
  • Rheinland-Pfalz, Baden-Württemberg și Hessen (Germania) – între 31,3% și 32,3%

Distribuția femeilor cercetătoare în Uniunea Europeană pe harta NUTS 1.

Concluzie

Deși progresul este vizibil la nivelul întregii Uniuni Europene, datele din 2024 evidențiază în continuare disparități semnificative între sectoare și regiuni. Participarea femeilor este încă modestă în domeniile industriale, iar diferențele geografice arată că politicile naționale și regionale joacă un rol esențial în promovarea egalității de gen în știință și tehnologie.

Aceste cifre subliniază importanța menținerii și extinderii inițiativelor care sprijină accesul fetelor și femeilor în domenii STEM, în special în zonele unde reprezentarea este încă scăzută.

Tag-uri:progrescercetarefemei in stiintauniunea europeanastemegalitate de geninginerie
Claudia GheorgheAutorClaudia Gheorghe
Sursăec.europa.eu
Urmărește-ne pe Google News

Recomandate

Articole pe același subiect

Mineral rar descoperit în China, cu potențial economic și geologic semnificativ.
Știință27 ian. 2026

Descoperire rară într-un zăcământ din China – Jinxiuite, un nou mineral aprobat oficial

Un mineral complet nou, denumit Jinxiuite, a fost identificat oficial în sudul Chinei – potrivit ECOTICIAS , acesta provine dintr-unul dintre cele mai bogate zăcăminte de nichel-cobalt din lume, situat în regiunea Guangxi. Confirmarea oficială a fost acordată de Comisia Internațională pentru Minerale Noi, Nomenclatură și Clasificare, iar descoperirea aparține echipei de cercetători de la Academia Chineză de Științe Geologice. Ce este Jinxiuite? Noul mineral este un sulfură complexă care conține nichel, bismut, antimoniu, arsen și sulf. El a fost descoperit în iunie 2025 în comitatul autonom Jinxiu Yao, iar numele său provine tocmai de la această zonă muntoasă din sudul Chinei. Deși cristalele sunt minuscule, compoziția lor rară poate fi de mare ajutor în explorarea unor noi depozite metalifere ascunse. Cum se formează acest mineral rar? Potrivit geofizicianului Yan Jiayong , Jinxiuite apare atunci când mineralele bogate în nichel existente sunt înlocuite lent de fluide hidrotermale fierbinți, bogate în metale. Aceste fluide se infiltrează prin crăpăturile din rocă, iar când se răcesc, metalele cristalizează în structuri stabile – una dintre acestea fiind chiar Jinxiuite . Importanța zăcământului Longhua Locul descoperirii, zăcământul Longhua, este descris ca fiind excepțional din punct de vedere geologic și economic. Conținutul mediu raportat este de 17,5% nichel și 1,5% cobalt – de aproximativ 80 de ori peste pragurile uzuale de exploatare. Această bogăție îl transformă într-o resursă strategică importantă pentru China , mai ales în contextul creșterii cererii de baterii pentru vehicule electrice și sisteme de stocare a energiei. Posibilă utilizare în cercetarea materialelor Pe lângă valoarea sa economică, Jinxiuite ar putea deveni un model pentru viitoare materiale artificiale cu proprietăți speciale – de exemplu, rezistență ridicată la coroziune sau conductivitate electrică . Cercetătorii sugerează că structura sa poate inspira dezvoltarea de aliaje sau compuși utili în industria energetică sau electronică. Jinxiuite – mai mult decât un mineral Pe termen lung, descoperirea acestui mineral poate contribui la o mai bună înțelegere a modului în care s-au format zăcămintele metalifere ale Terrei, dar și la noi metode de prospecțiune. Faptul că Jinxiuite poate acționa ca mineral-indicator pentru alte depozite ascunse îi crește valoarea și în context geologic, nu doar economic. Concluzie Descoperirea Jinxiuitei leagă o regiune izolată din sudul Chinei de marile întrebări legate de resursele critice ale viitorului, tehnologia avansată și evoluția planetei. Cu aplicații potențiale în știința materialelor și implicații directe pentru aprovizionarea cu metale rare, acest mineral promite să joace un rol important în anii ce vin. [...]

Harta temperaturilor oceanice din Pacific, evidențiind fenomenul El Niño.
Știință08 feb. 2026

Un El Niño apărut la final de 2026 ar putea atinge vârful în iarnă - efectul major s-ar vedea în 2027

Un posibil El Niño în 2026 ar putea împinge 2027 spre un nou record de temperatură globală , potrivit The Guardian , care citează evaluări ale agențiilor meteo și ale cercetătorilor în climă. Semnalul de interes pentru economie și politici publice este că un episod El Niño, dacă se confirmă, ar putea amplifica temporar încălzirea globală peste tendința deja ridicată determinată de emisiile din combustibili fosili. Atât Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA (NOAA), cât și Biroul de Meteorologie din Australia spun că unele modele climatice indică formarea unui El Niño mai târziu în 2026, însă subliniază incertitudinile. Fenomenul face parte din ciclul temperaturilor oceanice din Pacific numit Oscilația Sudică El Niño (ENSO), asociat cu evenimente meteo extreme la nivel global. În termeni simpli, El Niño apare când ape mai calde decât media se acumulează în estul Pacificului ecuatorial și se extind spre coasta continentului american, ceea ce tinde să „ridice” temperatura medie globală. În Australia, El Niño este adesea corelat cu condiții mai uscate și mai fierbinți, cu implicații pentru agricultură, resurse de apă și riscul de incendii. „Unele modele sugerează posibilitatea dezvoltării El Niño din iunie.” Dr. Andrew Watkins, climatolog la Monash University și fost șef al prognozelor pe termen lung la biroul australian, explică mecanismul care ar putea favoriza tranziția: există „multă apă caldă stocată” în vestul Pacificului tropical, iar atunci când alizeele slăbesc, această apă se poate deplasa spre est, încălzind zona din largul Americii de Sud. El spune că „precursorii sunt acolo”, dar este prea devreme pentru a ști dacă fenomenul se va materializa. O altă nuanță importantă ține de probabilități și de calendar. Prof. asociat Andrea Taschetto, expert ENSO la University of New South Wales, afirmă că actualul episod La Niña se apropie de final și că prognoza dincolo de acest punct rămâne dificilă; pentru intervalul iunie–august, șansele pentru El Niño sau pentru o fază neutră ENSO sunt în prezent „aproximativ 50/50”, „ca și cum ai arunca o monedă”. Impactul asupra temperaturilor globale ar putea fi însă mai pronunțat în 2027 decât în 2026, dacă El Niño se dezvoltă spre finalul lui 2026. Dr. Zeke Hausfather, cercetător la grupul independent Berkeley Earth, estimează că El Niño-ul din 2023–2024 a adăugat probabil circa 0,12°C la temperaturile globale în 2024 și susține că un nou episod, dacă apare „mai târziu anul acesta”, ar atinge vârful în jurul intervalului noiembrie–ianuarie, influențând în principal temperatura medie globală din 2027. În același timp, Watkins avertizează că încălzirea globală provocată în principal de arderea combustibililor fosili este acum „atât de puternică” încât începe să depășească variabilitatea de la un an la altul, ceea ce înseamnă că recordurile pot fi atinse și fără un El Niño deosebit de intens. [...]

Celule solare din perovskit expuse la soare, evidențiind inovația în energie regenerabilă.
Știință07 feb. 2026

Stabilizatori chimici salvează perovskitul – celule solare mai rezistente și mai eficiente

Cercetători din China, Franța și Macao au reușit să crească eficiența celulelor solare pe bază de perovskit la 26,74%, menținând totodată performanța acestora timp de peste 1.000 de ore sub lumină constantă , conform Interesting Engineering . Această descoperire adresează una dintre cele mai mari probleme ale tehnologiei: instabilitatea în timp , care până acum împiedica comercializarea pe scară largă a acestui tip promițător de panouri solare. Ce sunt celulele solare cu perovskit? Perovskitul este un material semiconductiv care promite eficiență ridicată la un cost de producție mult mai redus decât siliciul, utilizat în panourile fotovoltaice clasice. Problema majoră a acestui material o constituie însă degradarea internă cauzată de lumină și oxigen , care duce la scăderea performanței în doar câteva sute de ore. Soluția: protecție chimică inteligentă Cercetătorii au integrat în structura celulei un stabilizator de lumină din clasa aminelor steric-hindrede , folosit deja în industria plasticului. Acesta funcționează astfel: Sub lumină , amina formează un radical nitroxilic; Acest radical neutralizează superoxidele formate în interiorul stratului de perovskit; Se previne astfel distrugerea legăturilor dintre iodură de plumb și ionii organici. Un avantaj major al acestei metode este faptul că procesul este regenerativ , ceea ce înseamnă că stabilizatorul poate funcționa pe termen lung fără a fi consumat. Beneficii suplimentare – mai puține defecte, flux electric mai curat Pe lângă protecția chimică, stabilizatorul reușește și să: Lege chimic defectele de la granițele cristalelor , locuri unde se pierde energie; Crească dimensiunea cristalelor , rezultând o structură mai uniformă; Scadă pierderile neradiative și prelungească durata de viață a purtătorilor de sarcină . Rezultatele: eficiență record și durabilitate remarcabilă Celulele realizate cu această metodă au fost testate fără a fi încapsulate , adică fără protecție fizică suplimentară, și au menținut peste 95% din performanța inițială după 1.000 de ore de expunere continuă la lumină . Parametru Valoare obținută Eficiență de conversie 26,74% (certificată) Timp de testare 1.000 ore sub iluminare continuă Pierdere de performanță Sub 5% Condiții de fabricație Aer ambient Protecție suplimentară Nu (fără încapsulare) Aceste rezultate reprezintă un pas semnificativ spre comercializarea celulelor cu perovskit , în special pentru aplicații precum panouri integrate în clădiri sau module hibride împreună cu siliciu. Impact mai larg și potențial extins Studiul sugerează că strategia de protecție chimică aplicată aici ar putea fi utilizată și în alte domenii care implică materiale sensibile la lumină, cum ar fi LED-urile sau fotodetectorii. Autorii cercetării afirmă că soluția propusă este ușor de integrat în procesele actuale de fabricație și nu presupune costuri suplimentare semnificative. Studiul complet a fost publicat în jurnalul științific eScience . [...]

Echipajul Crew-12 pregătit pentru lansare, îmbrăcat în costume spațiale.
Știință07 feb. 2026

NASA și SpaceX pregătesc lansarea Crew-12 – echipaj internațional, misiune de opt luni pe ISS, cu lansare spre Stația Spațială, pe 11 februarie

Misiunea NASA SpaceX Crew-12 a primit undă verde pentru lansare , după o analiză completă a stării de pregătire realizată în colaborare cu SpaceX și partenerii internaționali ai agenției. Conform NASA , decolarea este programată pentru miercuri, 11 februarie 2026, ora 13:01 (ora României) , de la Complexul de Lansare 40 din cadrul Cape Canaveral Space Force Station, Florida. Echipajul Crew-12 Misiunea Crew-12 include patru membri care vor petrece aproximativ opt luni la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS), desfășurând experimente științifice și activități operaționale. Echipajul este format din: Jessica Meir (NASA) – comandant; Jack Hathaway (NASA) – pilot; Sophie Adenot (ESA) – specialist de misiune; Andrey Fedyaev (Roscosmos) – specialist de misiune. Aceasta este a 12-a misiune de rotație a echipajului derulată prin parteneriatul NASA–SpaceX și al 13-lea zbor cu echipaj uman efectuat de compania lui Elon Musk pentru NASA, incluzând și misiunea Demo-2 de testare. Pașii dinaintea lansării Membrii echipajului au ajuns deja la Centrul Spațial Kennedy în seara zilei de vineri, 6 februarie, unde se află în carantină și se pregătesc pentru lansare. Următoarele etape sunt: 7 februarie : Racheta Falcon 9 și capsula Dragon vor fi transportate pe rampă și poziționate pentru lansare. 8 februarie, ora 18:00 (RO) : Echipajul va participa la o conferință de presă online transmisă pe canalul YouTube NASA Kennedy. 9 februarie : Echipajul va simula complet ziua lansării – de la îmbrăcarea costumelor spațiale până la intrarea în capsulă. În aceeași zi, NASA și SpaceX vor susține o sesiune informativă despre pregătirile finale. Siguranța rachetei Falcon 9 – fără risc pentru Crew-12 NASA a analizat recent o problemă apărută la o altă misiune SpaceX (Starlink), unde a fost detectată o defecțiune la a doua treaptă a rachetei Falcon 9 în timpul pregătirilor pentru reintrare. Totuși, NASA a concluzionat că misiunile cu echipaj, inclusiv Crew-12, urmează un profil de reintrare diferit, iar acest incident nu crește riscul pentru siguranța astronauților . Obiectivele misiunii Pe durata celor opt luni pe ISS, Crew-12 va participa la multiple experimente științifice și tehnologice, printre care: Studii biomedicale privind efectele microgravitației asupra organismului uman; Testarea unor noi tehnologii de suport al vieții și automatizări pentru viitoarele misiuni spre Lună și Marte; Observarea Pământului și experimentări privind sustenabilitatea în spațiu. Un exemplu de cooperare internațională Componența multinațională a echipajului – cu astronauți din SUA, Europa și Rusia – reflectă caracterul colaborativ al Stației Spațiale Internaționale, în ciuda tensiunilor geopolitice. Misiunea Crew-12 continuă tradiția unui efort comun în explorarea spațiului, aducând și un aport important în pregătirea viitoarelor zboruri Artemis spre Lună. [...]

Testul navei Mengzhou pentru misiuni lunare esențiale.
Știință07 feb. 2026

China testează evacuarea în zbor a navei Mengzhou – un pas esențial spre Lună

China se pregătește pentru un test crucial al navei Mengzhou, care va simula o avortare a lansării în faza Max-Q, cea mai riscantă parte a zborului, pentru a verifica sistemele de salvare ale echipajului. Potrivit China in Space , testul este programat pentru săptămâna viitoare la Centrul de Lansare Spațială Wenchang și marchează o etapă tehnologică vitală în planul Chinei de a trimite oameni pe Lună până în 2030. Ce este Max-Q și de ce contează? Faza Max-Q reprezintă momentul în care racheta este supusă la presiunea aerodinamică maximă, un interval critic în care orice eroare poate deveni catastrofală. În acest context, un test de avort în zbor are rolul de a simula un scenariu de urgență, în care nava trebuie să se desprindă rapid de rachetă și să se întoarcă în siguranță pe Pământ. Acesta este al doilea test major al sistemelor de salvare ale navei Mengzhou , după testul „pad-abort” efectuat cu succes pe 17 iunie 2025 la Jiuquan. Atunci, sistemul de evadare a fost activat la sol, capsula a fost propulsată la distanță și a aterizat în siguranță cu parașute și airbaguri, confirmând separarea eficientă și controlul balistic. Ce este Mengzhou și ce o face specială? Mengzhou („Vasul Viselor”), construită de China Aerospace Science and Technology Corporation (CASC) , este o navă spațială reutilizabilă de ultimă generație. Are două module: Modulul de echipaj , destinat întoarcerii pe Pământ Modulul de serviciu , care conține sistemele de propulsie și de suport vital Aceasta măsoară 8,8 metri lungime, cântărește 21.600 kg în configurație completă și poate transporta: până la 6 astronauți , sau 3 astronauți și 500 kg de marfă Mengzhou va înlocui modelul Shenzhou și va fi folosită atât pentru aprovizionarea Stației Spațiale Tiangong, cât și pentru misiuni lunare, împreună cu landerul Lanyue . În comparație cu generațiile anterioare, permite avorturi târzii de misiune, grație noilor sisteme de propulsie integrate. Detalii despre specificațiile tehnice și capacitățile navei sunt oferite de Copernical . Ce urmează? După acest test Max-Q, planurile includ: Zbor orbital fără echipaj în 2026 Zboruri cu echipaj între 2027 și 2028 Lansarea acestor misiuni va fi făcută cu noua rachetă Long March 10 , de la rampa LC-301 din Wenchang Toate aceste etape pregătesc programul spațial chinez pentru un obiectiv major: trimiterea primilor taikonați chinezi pe Lună până în 2030 . Informațiile privind calendarul și planurile viitoare ale programului spațial chinez au fost confirmate prin intermediul comunităților pasionate de explorarea spațială. Ce presupune testul Max-Q? Testul de săptămâna viitoare va simula următoarele: Activarea sistemului de evadare în zbor Separarea capsulei de racheta purtătoare Revenirea controlată pe sol, folosind parașute și airbaguri Verificarea în condiții reale a capacității de reacție rapidă a sistemelor Este prima dată când China realizează un astfel de test în timpul zborului efectiv al unei rachete reale , folosind un stadiu de test al Long March 10, fără echipaj, dar cu toată configurația de salvare activă. Această demonstrație va valida sistemul de salvare pentru viitoare misiuni cu oameni la bord , un pas absolut esențial în orice program spațial cu echipaj. [...]

Satelit monitorizând traficul aerian și deșeurile spațiale deasupra Pământului.
Știință07 feb. 2026

Deșeurile spațiale pot cauza întârzieri de zbor prin închiderea preventivă a spațiului aerian - riscul crește odată cu numărul sateliților în orbită

Misiunea DRACO a ESA va analiza reintrarea distructivă a deșeurilor spațiale pentru a reduce riscurile asociate cu acestea , potrivit Euronews . Această misiune inovatoare, programată pentru lansare în 2027, va implica un satelit de dimensiunea unei mașini de spălat, care va înregistra procesul propriei distrugeri în timpul reintrării în atmosferă. Misiunea DRACO este concepută pentru a oferi informații esențiale despre modul în care obiectele spațiale se dezintegrează la reintrarea în atmosferă. Satelitul va fi echipat cu o capsulă indestructibilă, conectată la 200 de senzori și patru camere, care va măsura temperaturile și tensiunile metalului pe măsură ce acesta se dezintegrează. Datele colectate vor fi transmise către un satelit geostaționar, oferind experților șansa de a analiza și înțelege mai bine acest proces. Această inițiativă este crucială deoarece, în prezent, este imposibil să se recreeze condițiile exacte de reintrare pe Pământ. Informațiile obținute vor ajuta inginerii să proiecteze sateliți care să se dezintegreze complet înainte de a ajunge la altitudini periculoase pentru avioanele comerciale. Printre măsurile testate de Agenția Spațială Europeană (ESA) se numără utilizarea de componente care facilitează dezintegrarea, cum ar fi șaibele și suporturile „demisabile”. De asemenea, se explorează trecerea de la rezervoare din titan la aliaje de aluminiu, care se topesc mai ușor. Obiectivul pe termen lung este standardizarea reintrărilor controlate, direcționând obiectele în zone izolate ale oceanului. Pe măsură ce cerul devine tot mai aglomerat, cu o creștere anuală a traficului aerian european de până la 2,4% până în 2050, coordonarea între controlorii de trafic aerian și comunitatea spațială devine esențială. EUROCONTROL lucrează la dezvoltarea unui serviciu permanent care să monitorizeze în timp real evenimentele spațiale, oferind o imagine cuprinzătoare a spațiului aerian, de la orașe până la orbita joasă a Pământului. În plus, pentru a gestiona riscurile asociate deșeurilor spațiale, EUROCONTROL solicită o mai bună coordonare între operatorii de zboruri și industria spațială privată, inclusiv simulări comune între companiile aeriene, militari și operatorii de nave spațiale. Aceasta include și o mai mare transparență în raportarea cazurilor în care deșeurile spațiale ajung la altitudini periculoase, pentru a proteja siguranța tuturor călătorilor. [...]