Rusia folosește dronele Geran-2 (Shahed-136) ca muniții „kamikaze” cu rază lungă - autonomia de până la 2.500 km ridică miza apărării aeriene după incidentul din Galați

Dronele Geran-2 pun presiune pe apărarea antiaeriană printr-un raport cost–efect favorabil atacatorului , iar incidentul de la Galați arată că riscul operațional nu mai este doar „la graniță”, ci poate ajunge direct în zone locuite, potrivit G4Media . Aparatele sunt descrise ca fiind zgomotoase, relativ lente și construite ieftin, fiind folosite aproape zilnic de Rusia pentru atacuri asupra infrastructurii și zonelor urbane din Ucraina. Publicația notează că „Geran-2” nu este un proiect rusesc original, ci redenumirea și adaptarea modelului iranian „Shahed-136”, exportat către Rusia. De ce contează: cost mic la lansare, cost mare la interceptare Un element central este asimetria de costuri. Estimările occidentale citate indică un preț de 20.000–70.000 de dolari (aprox. 92.000–322.000 lei ) pentru o dronă Shahed/Geran, în timp ce interceptarea cu sisteme antiaeriene moderne poate costa „de zeci sau chiar sute de ori mai mult”. În plus, Rusia folosește frecvent tactici de tip „roi” – lansarea simultană a zeci sau sute de drone – pentru a suprasolicita apărarea antiaeriană. Dronele sunt lansate de pe rampe multiple montate pe camioane, ceea ce permite atacuri în masă; chiar dacă multe sunt doborâte, unele reușesc să lovească infrastructură energetică, clădiri sau obiective militare. Ce este Geran-2 și ce poate face G4Media descrie Geran-2 ca „muniție rătăcitoare” (o armă care poate zbura autonom spre țintă și explodează la impact), fiind o combinație între dronă și rachetă de croazieră; este o armă de unică folosință, motiv pentru care este numită și „dronă kamikaze”, conform Army Recognition (citată de publicație). Caracteristici menționate în articol: configurație „delta wing” (corp triunghiular), cu elice în spate; 3,5 metri lungime, anvergură de circa 2,5 metri , greutate totală de 200 kg ; viteză estimată de aprox. 180–185 km/h ; autonomie între 1.000 și 2.500 km și timp de zbor de până la cinci ore , potrivit GlobalSecurity.org (citată de publicație); navigație prin GPS, GLONASS și sisteme inerțiale; unele versiuni noi ar include sisteme anti-bruiere și chiar modemuri 4G sau terminale de comunicații pentru ghidaj mai precis. Încărcătura explozivă este prezentată ca variind, în funcție de versiune, între 20 și 50 kg , iar unele variante rusești modernizate „ar putea” transporta focoase de până la 90 kg (formulare care indică o estimare, nu o confirmare). Producție și lanț de aprovizionare: de la livrări iraniene la fabricare locală Cooperarea militară Iran–Rusia s-a intensificat după invazia rusă în Ucraina din 2022, iar primele drone Shahed-136 ar fi fost livrate direct de Iran, după care Moscova le-a redenumit „Geran-2”, mai arată articolul. Ulterior, Rusia ar fi început producția locală, „în special” într-o fabrică din Alabuga (Tatarstan). Potrivit analizelor occidentale citate, Moscova produce acum mii de astfel de drone lunar și a modificat designul original; unele variante ar folosi componente chinezești, sisteme de navigație îmbunătățite și focoase mai puternice. Incidentul de la Galați: semnal operațional pentru România Publicația leagă explicațiile tehnice de incidentul în care o dronă de acest tip s-a prăbușit peste un bloc de apartamente din Galați, subliniind că prăbușirea pe teritoriul României arată cât de aproape a ajuns războiul din Ucraina de granițele NATO. În acest context, G4Media notează că, deși în ultimii ani au fost descoperite fragmente de drone rusești în apropierea Dunării, cazul din Galați este „printre cele mai grave”, deoarece a lovit direct o zonă locuită. [...]