Fosta parlamentară Gayane Abrahamyan avertizează asupra interferenței ruse în alegerile din Armenia - susține că Moscova a investit mai mult decât în România și Moldova

Alegerile parlamentare din 7 iunie din Armenia pot decide inclusiv cât de mult rămâne țara expusă presiunii economice a Rusiei , într-un context în care Moscova controlează părți-cheie din infrastructura energetică armeană, potrivit unui interviu publicat de Libertatea . Armenia, stat cu puțin peste 3 milioane de locuitori, s-a apropiat în ultimii ani de Uniunea Europeană: acordul de parteneriat cu UE este în vigoare din martie 2021, iar în februarie 2023 a început activitatea Misiunii Uniunii Europene în Armenia (EUMA), cu rol de stabilizare în zonele de frontieră și sprijin pentru normalizarea relațiilor cu Azerbaidjanul. După criza umanitară din Nagorno-Karabah (septembrie 2023), UE a alocat peste 70 de milioane de euro pentru nevoile refugiaților. Miza economică și de conectivitate pentru UE este, în paralel, consolidarea poziției în Caucaz, regiune relevantă pentru „coridorul de transport transcaspic”, care permite importuri de bunuri și hidrocarburi din Asia Centrală prin Marea Caspică și Caucaz, arată publicația. Pârghia economică: energia, în mare parte „în mâinile Rusiei” Gayane Abrahamyan , președinta ONG-ului „Centrul educațional pentru drepturi egale” și fost parlamentar (2018–2020), susține că dependența economică rămâne principalul instrument de influență al Rusiei asupra Armeniei. Potrivit acesteia, „85% din energia electrică a Armeniei se află în mâinile Rusiei”, iar infrastructura de gaze și energia electrică nucleară, alături de alte active energetice strategice, sunt deținute de Rusia, ca rezultat al deciziilor fostelor guverne armene, pe care le descrie drept „corupte”. Interferență și bani în campanie: acuzații și o investigație citată În plan politic, Abrahamyan afirmă că Armenia se confruntă cu atacuri informatice și dezinformare „după metodologia rusă”, similare celor folosite și în România și Republica Moldova, dar cu o narațiune adaptată sensibilităților locale: ideea că, dacă Armenia nu se aliniază Moscovei, „va deveni parte a Turciei”. Ea mai spune că ar exista și „procese de spălare de bani” și „cumpărare de voturi”, iar despre finanțarea influenței ruse invocă o anchetă a publicației de investigație Insider , care ar indica faptul că Rusia ar fi investit în alegerile din Armenia „mai mulți bani” decât în Republica Moldova, Georgia și România. În materialul citat nu sunt prezentate sume sau detalii metodologice. Cine candidează și ce arată sondajele, potrivit interviului La scrutinul din 7 iunie, Nikol Pașinian (premier din 2018) încearcă să obțină un nou mandat, cu o agendă de orientare spre Vest. Principalul contracandidat menționat este fostul președinte Robert Kocharyan, descris ca apropiat al Kremlinului. Abrahamyan afirmă că la alegeri participă aproximativ 19 partide sau alianțe, dintre care „doar trei” ar fi „mai mult sau mai puțin pro-europene”. Ea indică, totodată, că sondajele ar arăta partidul de guvernământ la „aproximativ 40%” și opoziția pro-rusă la „aproximativ 20%”, dar avertizează că o coaliție între partide pro-ruse ar putea schimba guvernarea și ar opri agenda de pace cu Azerbaidjanul, procesele pro-europene și reformele de democratizare. De ce contează pentru economie: stabilitate versus risc de conflict În interviu, Abrahamyan descrie o alegere dificilă pentru societatea armeană între o economie „mai stabilă” și un conflict „rezolvat”, argumentând că o întoarcere spre Rusia ar putea reaprinde conflictul cu Azerbaidjanul, cu efecte negative asupra economiei. În scenariul pro-european, ea anticipează „probleme economice”, dar o securitate „mai mult sau mai puțin sigură” și un proces de pace „mai mult sau mai puțin funcțional”, care ar permite diversificarea partenerilor economici dincolo de Rusia. În acest cadru, scrutinul din 7 iunie devine relevant nu doar geopolitic, ci și pentru riscul operațional și economic al Armeniei: cât de ușor poate fi folosită dependența energetică drept instrument de presiune și cât de mult poate fi menținută stabilitatea necesară pentru investiții și comerț. [...]